MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ
DESPRE LIBERTATE
În România nu există monumente şi fresce privind
libertatea şi drepturile omului, monumente privind randamentul şi eficienţa sistemelor politico-economice.Libertatea
este înţeleasă drept: slobozenie, independenţă, lipsă de restricţii şi
constrângeri, posibilitate de a acţiona după propria voinţă, nestingherit; a-şi
lua libertatea să...(sau de a...) ; a-şi îngădui..., a-şi permite să...; starea
unei persoane care se bucură de deplinătatea drepturilor politice şi civile în
stat; starea celui care nu este supus unui stăpân; situaţia unei persoane care
nu este închisă sau întemniţată; a pune în libertate = a elibera din închisoare
sau din arest; Independenţă sau Neatârnare (a unui Stat faţă de o Putere sau
Combinaţii de Mari Puteri Străine) ; drepturi fundamentale recunoscute prin
Constituţie cetăţenilor de dezvoltare şi liberă manifestare a personalităţii (
libertatea de asociere, libertatea cuvântului, libertatea presei...) ;
libertatea individuală = dreptul care garantează inviolabilitatea persoanei;
libertatea de conştiinţă = principiul formal în societatea modernă pluralistă
care face posibilă acţiunea în conformitate cu propria conştiinţă în principal
în ce priveşte religia; libertatea de gândire
= drept al cetăţeanului prevăzut în Constituţiile Democratice de a-şi
exprima liber modul de gândire,(partitiv-def. dex.).
De asemenea este cunoscut că în Imperiul Roman, în
timpul Saturnaliilor, sărbătoare ce cădea în mijlocul lunii decembrie, la Roma
sclavii aveau prin tradiţie dreptul de a-şi critica stăpânii şi chiar de a fi
serviţi de aceştia.
În euhter-materialism, libertatea este definită ca
un potenţial de stare, caracterizat de non-constrângere cu subnivelele sale de
non-obligaţie şi non - represiune. În realizarea unei acţiuni, starea de repaos
relativ este originea libertăţii de acţiune. Potrivit unei acţiuni asumate, o
fiinţă îşi direcţionează efortul său în consens cu un scop, având un sens clar,
precis şi determinat, spre a realiza în timp şi spaţiu acel obiectiv. În
potenţialul de stare al libertăţii se originează şi formele de libertate şi
între aceste forme amintim: libertatea de a fi s-au a nu fi, libertatea de
gândire, libertatea de conştiinţă şi de credinţă, libertatea de a cunoaşte şi
înţelege, libertatea de creaţie, libertatea de a avea putere şi de a cuceri.
Libertatea este în prelungirea voinţei de a fi şi a transpune în viaţă o
acţiune determinată de un scop, anterior asumat în consens cu contextul legal
şi condiţiile preliminare de a îndeplini acea acţiune. Pentru că oamenii o
înţeleg, o cunosc şi se conexează la starea de libertate, prin recurs la
voinţă, nu este cel mai important a defini starea de libertate. În viaţa
practică, oamenii operează cu libertatea fără a simţi nevoia de a conceptualiza
această stare favorabilă spre a îndeplini anumite scopuri ab iniţio asumate.
Din potenţialul de stare, între formele de libertate, la care omul face
cel mai des recurs, este libertatea de acţiune.
În consens cu libertatea de acţiune, repaosul este o
non-acţiune asumată de om, spre a se reface şi regenera după efortul depus în procesul muncii. Cei
mai mulţi dintre Români trăiesc la nivelul luptei pentru existenţă şi mai
puţini la nivelul realizării de sine.
Atunci când fiinţa om, deţine anumite bunuri
materiale, omul nu mai este silit ca prin procesul muncii şi prin urmare
printr-un efort asumat să şi le procure. În această situaţie, fiinţa om cu o
condiţie materială ridicată are un mai mare potenţial de libertate, pe care o
poate dirija spre alte scopuri mult mai avantajoase. Această stare de libertate
materială, caracterizează fiinţele om din sistemele socio-economic-politice
dezvoltate care le permite acestora să ancoreze în orizontul realizării de
sine. În acest sens în mulţimea formelor de libertate, libertatea de condiţie
materială este extrem de importantă.
Cu referire la această formă de libertate materială
distingem subnivelele de libertate individuală, de familie, de grup, de comunitate,
de grup etnic sau de popor. În Ţara Noastră, după Lovitura de Stat din 21-22
Decembrie 1989, tranziţia de sistem ecopolitic de la socialism la capitalism,
insecuritatea locului de muncă, stresul existenţial şi noul sistem de
salarizare – adeseori sălbatic de inechitabil şi injust, a generat o mare
decădere a libertăţii de condiţie materială a Românilor. În acest sens,
generaţiile tinere au cel mai mult de suferit-tineretul, atunci când se
formează o familie are nevoie de o locuinţă socială, de a-şi procura mobilier
şi diverse bunuri de trebuinţă casnică.
Sursa de profit a sistemului bancar este însăşi
mulţimea trebuinţelor resimţite de familiile tinere, care în condiţii de
stres financiar, generat de
insecuritatea locului de muncă, apelează la credite bancare, îndatorându-se pe
viaţă.
Adeseori
familiile tinere îşi pierd locurile de muncă şi creditele lor bancare devin
insolvabile şi o dată cu această situaţie îşi pierd şi locuinţele.
În aceste
condiţii sociale, numărul familiilor care se dezagregă a crescut foarte mult în
Ţara Noastră cu consecinţe perturbatoare şi drastice efecte în demografia
noastră statală. Lipsa atractivităţii muncii pe piaţa muncii din România, a
determinat un număr de peste patru
milioane de Români să migreze spre piaţa muncii din alte ţări.
De ce acest
procent ridicat de migraţie economică, de ce ne pleacă medicii, de ce este exod
de creere spre sistemele politico-economice dezvoltate? Instituţii de
statistică din România şi Instituţii Internaţionale, prelimină că populaţia
României, va fi către anul 2050, în jur de 15 milioane de locuitori.
De ce ?
Har, Iubire şi Pace pentru Români
ŞTEFAN MELINTE
MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ
