MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

PSEUDO-DEMOCRACY SAU DESPRE FALSA DEMOCRAŢIE 

Cetăţenii unei comunităţi locale au voinţă politică şi putere de transformare, dar prin votul lor ei transmit această voinţă politică şi putere de transformare către candidaţii, propuşi în alegeri de partidele politice. De cele mai multe ori şi atât la nivel local, cât şi la nivel naţional, când cei aleşi îşi văd mandatul validat intră în sfera legislaţiei în vigoare şi uită de programul şi platforma de promisiuni din campania electorală. Astfel că timp de 4 ani, Electoratul Naţional se vede înşelat în aşteptările sale de către politicieni şi în acest mod s-a instaurat un profund climat de neîncredere între cei ce conduc şi cei ce sunt conduşi. Mai mult, între Consiliile Locale, Judeţene şi Parlament, ca instituţii reprezentative pentru Puterea Legislativă şi electoratul, local, judeţean sau republican nu există încheiat nici un contract de reprezentare pe o perioadă de 4 ani, cât durează ciclul electoral. În acest mod,  democraţia neo-capitalistă  eludează responsabilitatea politică, ce revine consilierilor  locali,  judeţeni şi parlamentarilor, dacă s-ar încheia un asemenea contract de reprezentare. Din cauza acestei situaţii, create voit neexistând un raport juridic între cei ce conduc şi cei ce sunt conduşi, comunităţile locale,  judeţene  sau  naţiunea română nu pot trage la răspundere în faţa instituţiilor  statului  factorul politic.  Astfel că, puterea politică este artificial exonerată de responsabilitatea politică ce îi revine şi în acest mod se instaurează o falsă democraţie. Instituţia Avocatul Poporului a devenit o instituţie vitrină şi nu îşi atinge menirea pentru că,  naţiunea română fiind privată de contractele de reprezentare ce ar trebui semnate de politicieni o dată cu validarea mandatelor de consilier: local, judeţean; deputat sau senator, neavând baza juridică,  nu poate ataca şi invalida anumite hotărâri, pe care abuziv le iau politicienii în numele lor. Astăzi, românii sunt nemulţumiţi de actualul sistem politico-economic neo-capitalist care mimează democraţia şi prin creşterea datoriei publice produce germenii unui viitor sclavaj economico-financiar. Românii susţin că trăiesc într-o falsă democraţie, în care un procent mai puţin de 50% din cetăţeni votează şi cei ce obţin victoria în aceste alegeri nedemocratice şi neconcludente se instaurează la putere şi conduc ca şi cum ar fi o putere democratică, legitimată prin vot democratic, universal, egal, direct şi secret. În acest nou sistem politico-economic, împărţirea avuţiei naţionale s-a materializat după criterii oculte, în care cei ce au dat lovitura de stat şi profitorii acestei lovituri conduc şi îşi împart prada în timp ce  întreprinderea România înregistrează o creştere alarmantă a datoriei publice suverane, ce depăşeşte acum cifra de 100 de miliarde de euro. Românii acuză criminalitatea economico-financiară, generată de tranziţia la neo-capitalism, estimată a fi între 1100 şi 1150 miliarde de dolari, precum şi abuzul de încredere, vânzarea de patrie, crimele ecologice, disoluţia statului şi a naţiunii române, prin migraţie economică şi genocid de sistem. De aceea, românii cer tranziţia la un capitalism de conversie, care să revalorizeze noţiunile de eficienţă şi randament de sistem politico-economic şi conceptul de societate capitalistă democratică şi concurenţială. Românii nu uită de experienţa românilor basarabeni în fostul U.R.S.S. şi de aceea  suspectează noua arhitectură de putere europeană, precum că aceasta, sub masca statului de drept ar favoriza o nouă dictatură la nivel european.

ŞTEFAN MELINTE
MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

DESPRE CORUPŢIA POLITICĂ ŞI DESPRE ANTI-CORUPŢIE

Mai întâi să prezentăm câteva definiţii de dicţionar pentru  termenii de corupţie, a corupe şi a extorca.

corupţie s. 1. Obţinerea sau oferirea unor avantaje materiale sau economico-financiare, prin manevre de şantaj sau mijlocirea prestării unor servicii, contra unor alte servicii, sume de bani sau alte valori materiale.

corupţie s. 1. coruptibilitate, (livr.) venalitate. (~ unui magistrat.) 2. decadență, decădere, depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu, (rar) deșănțare, (înv.) aselghiciune, aselghie, desfătare, preacurvie, preacurvire, preaiubire, (fig.) descompunere, putreziciune, (rar fig.) putrefacție, (înv. fig.) putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 3.corupere, pervertire, seducere, seducție. (~ unei minore.) sursa: Sinonime82 (1982)

a corupe; vb. III. Tranz şi refl. A se abate de la linia moralităţii, prin a obţine s-au  oferi prestarea unor servicii, a unor sume de bani, a altor valori materiale sau de altă natură (procurorul a promis inculpatului, că-l va ajuta să fie liber, dacă se va căsători cu sora sa, care avea un handicap) în schimbul a ceea ce doreşte să obţină ofertantul sau persoana interesată de a corupe. Acţiunea de a corupe presupune existenţa unui corupător şi a unui corupt.

corupe, corup, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) abate de la linia 

moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a(se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social, 

un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf.s. corupsei, part. corupt. - Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] - Din lat. corrumpere (după rupe).

Sursa : DEX '98

extorcá, extorchez, vb. I. Tranz. A obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I]. Persoana care practică acţiunea de a extorca este numită extorcator şi persoana extorcată este numită extorcat, sau persoana extorcată – Din fr. extorquer, lat.extorquere.sursa: DEX '98 (1998)

,estorcá, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a stoarce de bani. sursa: DLRLC (1955-1957).

Corupţia politică – prin extensie este termenul, care defineşte acţiunea de a corupe în sens politic.

Termenul de corupţie politică defineşte acţiunea unor persoane de la vârful statului, a uneia sau mai multor  forţe politice în coaliţie, care exercită puterea în stat şi care prin politicile sale oferă avantagii materiale sau economico-financiare pentru anumite: persoane, grupuri de persoane, asociaţii diverse, instituţii şi puteri statale, organizaţii politice, pături sau chiar clase sociale, cu scopul de a-i susţine să se menţină la putere sau în alte cazuri, spre a obţine puterea politică în stat. Prin corupţie politică, unele puteri statale primesc mari salarii sau privilegii, fără ca puterea care le oferă, prin politicile sale să genereze acumulare, eficienţă şi randament de sistem politico-economic, aceste cheltuieli salariale şi privilegii încărcând datoria publică suverană a statului. Corupţia politică este o acţiune politică parazitar-samavolnică, desfăşurată de cei ce deţin puterea, în dauna statului şi a celorlalte generaţii, care vor prelua, spre achitare datoria publică suverană, contractată de cei ce exercită puterea politică, iresponsabil-samavolnic. În această speţă, corupătorii sunt politicienii, structuraţi ca entităţi politico-democratice la vârful statului, care prin politicile lor creează inechitate, injustiţie şi inegalitate în sistemul politico-economic statal, cu scopul vădit de a se perpetua la putere, iar corupţii, ca agent pasiv sunt: persoanele, grupurile de persoane, asociaţiile, instituţiile şi puterile politice statale, păturile, sau chiar clasele sociale, care se bucură de acele salarii sau privilegii. Întru-cât funcţia de acumulare şi repartiţie, la nivel naţional ar trebui să fie echitabil-justă, corupţia cu substrat politic trebuie demascată de instituţiile de statistică, astfel încât, deficitul bugetar să fie pe cât posibil redus în limite de suportabilitate. În neo-capitalismul post-socialisto-etatist, corupţia ca fenomen distructiv s-a manifestat la vârful statului prin diverse şi sofisticate forme, care în timp au generat declin, derivă şi stagnare economico-financiară, având ca efect subteran, între altele şi creşterea datoriei publice statale.

Anti-corupţia reprezintă acea acţiune politico-legislativă şi ansamblul legislativ de măsuri, pentru a contracara şi limita ca arie de  manifestare toate speţele de corupţie. În România există suspiciuni, în sensul că lupta privind anti-corupţia a fost folosită drept armă politică pentru eliminarea şi contracararea adversarilor politici, în apropierea campaniilor electorale şi de asemenea pentru echilibrarea jocului politico-democratic de alternare la putere, între forţele politice de stânga şi cele din centru şi dreapta esthablismentului politic.

Ştefan Melinte
Mişcarea Euhter-Ortodoxă

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ DESPRE VIZITA PAPEI FRANCISC

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ  

DESPRE VIZITA PAPEI FRANCISC  

  

ÎN ANGLIA, Henryc-VIII - (1491-1547). A SEPARAT BISERICA ANGLIEI DE PAPALITATE ŞI A FORMAT BISERICA ANGLICANĂ.

Născut 28 iunie 1491
Palatul Placentia, Greenwich
Decedat 28 ianuarie 1547
(55 ani, 214 zile)
Palatul Whitehall, Londra.  

  

MARTIN LUTHER (1483-1546), LA 1517 A FOST INIŢIATORUL REFORMEI. PRIN PROTESTANTISMUL SĂU MARTIN LUTHER A DETERMINAT RUPEREA DE PAPALITATE ŞI CREEAREA BISERICII LUTHERANE IAR ÎN TIMP, A ALTOR DENOMINAŢIUNI PROTESTANTE. ÎN ISTORIA NOASTRĂ NAŢIONALĂ, ASPIRAŢIA ROMÂNILOR A FOST DE A AVEA BISERICA LOR ŞI CEA MAI IMPORTANTĂ BISERICĂ CE A SPRIJINIT CREAREA STATULUI, A INFLUENŢAT ISTORIA, LIMBA ŞI CULTURA NAŢIONALĂ A FOST BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ. ÎN ROMÂNIA, DUPĂ 1945, PRIN UNIREA DINTRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI BISERICA GRECO-CATOLICĂ S-A REALIZAT UNITATEA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE ŞI UNITATEA SPIRITUALĂ A POPORULUI ROMÂN. LA 17 FEBRUARIE 1925, BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A DEVENIT PATRIARHIE AUTOCEFALĂ. ÎN ACESTE CONDIŢII SE PUNE PROBLEMA ,,CUM AU FILTRAT O PARTE A ORTODOCŞILOR, GRECO-CATOLICI POZIŢIA LUI HENRYC AL VIII-LEA ŞI PROTESTANTISMUL LUI MARTIN LUTHER, ATUNCI CÂND DUPĂ 1990 AU LUAT DECIZIA DE A SE RUPE DE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ŞI A SE UNI CU BISERICA PAPALĂ?" DE CE LA NOI, DUPĂ 1990, BISERICA GRECO-CATOLICĂ S-A SEPARAT ŞI APOI UNIT CU BISERICA PAPALĂ? SĂ ÎNŢELEGEM CĂ, LA NOI ÎNTRU-CÂT, BISERICA GRECO-CATOLICĂ A MAI FOST UNITĂ CU BISERICA PAPALĂ DIN INERŢIE S-A UNIT CU ACEASTĂ BISERICĂ SAU CĂ, ENGLEZII, GERMANII ŞI ALTE DENOMINAŢIUNI PROTESTANTE NAŢIONALE, DEOARECE S-AU SEPARAT DE PAPALITATE ŞTIU SĂ-ŞI VADĂ MAI BINE DE INTERESELE LOR, DECÂT O PARTE DINTRE NOI ROMÂNII...?PRIN UNIREA CU BISERICA PAPALĂ, CUM A ACCEPTAT O PARTE DIN CLERUL ORTODOX SĂ PREIA ÎN SPATE CRIMELE INCHIZIŢIEI CATOLICE? SUB MASCA ECUMENICĂ, VIZITA PAPEI FRANCISC, ÎN ALTE ORAŞE DECÂT BUCUREŞTI DIN CURSUL ANULUI 2019, ARE ÎN ROMÂNIA INFLUENŢE ASCUNSE ŞI UN SCOP PROZELITIC? ÎN LUMEA CREŞTINĂ, MESAJUL EUHTEROGONIC ORTODOX ESTE : „- Ortodocşi, catolici, protestanţi şi neoprotestanţi, misiunea noastră a creştinilor de orice confesiune este ca împreună cu reprezentanţii bisericilor şi cultelor celorlalte popoare, să ne unim puterile, astfel încât să facem ca lumea şi civilizaţia helio-terică să dăinuie spre a-şi atinge apogeul ei evolutiv”.

 ÎN CONSENS CU ACEST MESAJ, SUB PUTEREA LUI DUMNEZEU, MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ PROPUNE INTERPRETAREA VIZITEI PAPALE DIN CURSUL ACESTUI AN, DREPT UN SEMN DE APROPIERE ÎNTRE MARILE BISERICI CREŞTINE ALE CONSILIULUI MONDIAL AL BISERICILOR.   

7 IANUARIE 2019
ŞTEFAN MELINTE
MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ