DESPRE CORUPŢIA POLITICĂ ŞI
DESPRE ANTI-CORUPŢIE
Mai întâi să prezentăm câteva definiţii de
dicţionar pentru termenii de corupţie, a
corupe şi a extorca.
corupţie s. 1. Obţinerea sau oferirea unor avantaje materiale
sau economico-financiare, prin manevre de şantaj sau mijlocirea prestării unor servicii,
contra unor alte servicii, sume de bani sau alte valori materiale.
corupţie s. 1. coruptibilitate, (livr.)
venalitate. (~ unui magistrat.) 2. decadență, decădere,
depravare, desfrînare, desfrîu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție,
perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu,
(rar) deșănțare,
(înv.)
aselghiciune,
aselghie,
desfătare,
preacurvie,
preacurvire,
preaiubire,
(fig.)
descompunere,
putreziciune,
(rar fig.)
putrefacție,
(înv. fig.)
putrejune. (Starea de ~ din înalta societate.) 3.corupere, pervertire, seducere,
seducție. (~ unei minore.) sursa: Sinonime82 (1982)
a corupe; vb. III. Tranz şi refl. A
se abate de la linia moralităţii, prin a obţine s-au oferi prestarea unor servicii, a unor sume de bani,
a altor valori materiale sau de altă natură (procurorul a promis inculpatului, că-l
va ajuta să fie liber, dacă se va căsători cu sora sa, care avea un handicap) în
schimbul a ceea ce doreşte să obţină ofertantul sau persoana interesată de a corupe.
Acţiunea de a corupe presupune existenţa unui corupător şi a unui corupt.
moralității, corectitudinii sau datoriei; a (se) perverti; a(se) deprava. 2. A face ca o idee, un fenomen social,
un sentiment etc. să-și piardă integritatea, puritatea etc.; a (se) deforma; a (se) strica. [Perf.s. corupsei, part. corupt. - Var.: (înv.) corúmpe, (rar) conrúpe vb. III] - Din lat. corrumpere (după rupe).
Sursa :
DEX '98
extorcá, extorchez, vb. I. Tranz. A
obține un lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc. [Var.: estorcá vb. I].
Persoana care practică acţiunea de a extorca este numită extorcator şi persoana
extorcată este numită extorcat, sau persoana extorcată – Din fr. extorquer, lat.extorquere.sursa: DEX '98 (1998)
,estorcá, estorchez, vb. I. Tranz. (Franțuzism;
cu privire la un obiect, la bani etc.) A obține ceva cu orice preț, mai ales
prin înșelătorie, prin amenințări, prin forță, prin șantaj sau teroare; a
stoarce de bani. sursa: DLRLC (1955-1957).
Corupţia politică – prin extensie este termenul,
care defineşte acţiunea de a corupe în sens politic.
Termenul de corupţie politică
defineşte acţiunea unor persoane de la vârful statului, a uneia sau mai multor forţe politice în coaliţie, care exercită puterea
în stat şi care prin politicile sale oferă avantagii materiale sau economico-financiare
pentru anumite: persoane, grupuri de persoane, asociaţii diverse, instituţii şi
puteri statale, organizaţii politice, pături sau chiar clase sociale, cu scopul
de a-i susţine să se menţină la putere sau în alte cazuri, spre a obţine puterea
politică în stat. Prin corupţie politică, unele puteri statale primesc mari salarii
sau privilegii, fără ca puterea care le oferă, prin politicile sale să genereze
acumulare, eficienţă şi randament de sistem politico-economic, aceste cheltuieli
salariale şi privilegii încărcând datoria publică suverană a statului. Corupţia politică este o acţiune politică
parazitar-samavolnică, desfăşurată de cei ce deţin puterea, în dauna statului şi
a celorlalte generaţii, care vor prelua, spre achitare datoria publică suverană,
contractată de cei ce exercită puterea politică, iresponsabil-samavolnic. În această
speţă, corupătorii sunt politicienii,
structuraţi ca entităţi politico-democratice la vârful statului, care prin politicile
lor creează inechitate, injustiţie şi inegalitate în sistemul politico-economic
statal, cu scopul vădit de a se perpetua la putere, iar corupţii, ca agent pasiv sunt: persoanele, grupurile de persoane, asociaţiile,
instituţiile şi puterile politice statale, păturile, sau chiar clasele sociale,
care se bucură de acele salarii sau privilegii. Întru-cât funcţia de acumulare şi repartiţie, la nivel naţional ar trebui să fie
echitabil-justă, corupţia cu substrat politic trebuie demascată de instituţiile
de statistică, astfel încât, deficitul bugetar să fie pe cât posibil redus în limite
de suportabilitate. În neo-capitalismul post-socialisto-etatist, corupţia ca fenomen
distructiv s-a manifestat la vârful statului prin diverse şi sofisticate forme,
care în timp au generat declin, derivă şi stagnare economico-financiară, având ca
efect subteran, între altele şi creşterea datoriei publice statale.
Anti-corupţia reprezintă acea acţiune politico-legislativă şi ansamblul legislativ de
măsuri, pentru a contracara şi limita ca arie de manifestare toate speţele de corupţie. În România
există suspiciuni, în sensul că lupta privind anti-corupţia a fost folosită drept
armă politică pentru eliminarea şi contracararea adversarilor politici, în apropierea
campaniilor electorale şi de asemenea pentru echilibrarea jocului politico-democratic
de alternare la putere, între forţele politice de stânga şi cele din centru şi dreapta
esthablismentului politic.
Mişcarea Euhter-Ortodoxă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu