PERSONAJUL LUCILIUS ȘI ÎNTREBĂRILE SALE
Ștefan Melinte
În anul 4, î.e.n. se
naște Lucius Annaeus Seneca, într-o familie de aristocrați romani, ce se mutase
în Spania, în orașul Cordoba, provincia Baetica. Tatăl lui Seneca a fost Seneca
cel Bătrân, cunoscut a fi fost un istoric și critic al artei oratorice, care a
făcut parte din ordinul cavalerilor și mama sa a fost, pe nume Helvia.
Mătușa sa, sora Helviei,
l-a dus mai întâi la Roma, unde a avut dascăli latini și greci, între care cel
cu influența cea mai mare, în formarea sa a fost stoicul Attalus. Alți dascăli,
ai săi au mai fost neopitagoreicul Sozione, precum și oratorul și filosoful
Papirius Fabianus(1). Mai târziu, după prigonirea lui Attalus, Seneca a plecat
în Egipt, tot împreună cu mătușa sa, unde a rămas în Alexandria, până către
anul 31 e.n și a scris lucrarea „Geografia și religia Egiptului”, scriere, azi
pierdută.
Între anii 31-41, e.n.,
Seneca a fost la Roma, unde s-a dedicat
avocaturii și vieții politice, fiind chiar chestor. Este posibil ca, în
această perioadă să fi scris tratatul ,,De ira”(Despre mânie).
De asemenea, între anii:
41-49, e.n., în urma adulterului cu Iulia Livia, nepoata împăratului Claudiu
este exilat pe insula Corsica, timp de opt ani. În această perioadă, se pare că
au fost scrise ,,consolatio”, consolațiile către mama sa Helvia și libertul
Polibius. Tot între acești ani se consideră că au fost scrise și: „De
constantia sapientis”(Despre fermitatea înțeleptului) și „De providentia”
(Despre providență), precum și tragediile: „Agamemnon”, „Troienele”, „Tieste”,
„Hercule cuprins de nebunie”, „Hercule pe muntele Oeta”,(2).
1.
Între anii: 49-54,
Agripina îl recheamă pe filosoful Seneca din exil și îi cere să se ocupe de
instruirea și formarea fiului ei Lucius Domitius.
Lucius Domitius
Achenobarbus, sau Nero, aşa cum va fi numit mai târziu, a fost ultimul împărat
al dinastiei Iulia-Claudia. După înlăturarea fratelui său vitreg Britanicus, la
începutul anului 55. e.n., Nero a preluat puterea imperială a Romei Antice.
Chiar şi Seneca vedea
în urcarea pe tron a tânărului împărat „începutul unei ere fericite” şi îl
compară pe fiul lui Claudius cu Apollo, zeu cu care Nero este „identic ca
frumuseţe şi talent artistic.”. Seneca a fost între cei care au participat la
formarea lui Nero și chiar a scris unele din discursurile tânărului împărat
Nero.(3).
Între anii: 54-62, Burrus prefectul gărzii pretoriene, împreună cu
Seneca au condus imperiul, prin politici de echilibru, înțelepciune și
cumpătare.
În timpul lui Nero, Seneca a devenit perceptor
și s-a bucurat de onoruri și de o condiție materiala mult înstărită. Au fost
scrise între acești ani: „De clementia”(Despre îngăduință” și celelalte
tragedii. ,,Medeea”, „Fedra”, „Oedip rege”.
Către anul 62.e.n.,
Burrus moare și lui Seneca i se aduc
învinuiri, precum că ar fi făcut parte dintre cei ce au complotat cu Pison,
senator stoic împotriva lui Nero. Seneca între anii: 62-65 e.n. s-a retras din
viața publică și reântorcându-se la studiile sale s-a oferit să returneze către
Nero, tot ceea ce el primise de la Nero.
Între acești ani:
(62-65), se pare că au fost scrise tratatele: ,,De tranquilitate animi”(Despre
liniștea sufletelor), „De otio”(Despre tihnă), „De vita beata”(Despre viața
fericită), ,,De brevitate vitae”(Despre scurtimea vieții), ,,Epistulae morales
ad Lucilium”(Scrisori către Lucilius),(3). Prin intrarea sa în dizgrația
împăratului, pe care el însuși îl susținuse în ascensiunea sa, spre puterea
imperială, acesta i-a cerut lui Seneca să sa sinucidă. Sinuciderea lui Seneca
are loc la 12 aprilie, anul 65, e.n..
În (Annales, Xv, 63-64), istoricul Tacit a
imortalizat această sinucidere după cum urmează: ,,Una dintre gărzi, care îl
păzeau i-a dat vestea condamnării. Seneca a cerut atunci câteva tăblițe, pe
care să-și scrie testamentul, iar la refuzul centurionului, s-a întors către
prieteni și le-a spus că, în cazul acesta, le va lăsa singura avuție, care îi
mai rămăsese, dar și cea mai valoroasă-modul său de viață-, pe care, dacă ei și
l-ar aminti, ar deveni renumiți pentru demnitate morală și prietenie
statornică.”(4).
,,Toate aceste crime și atrocități, realizate,
după spusele lui Nero, pentru a asigura securitatea actului de guvernare, erau
urmate de spectacole grandioase, menite să demonstreze că pericolul fusese înlăturat.
Odată cu moartea lui Nero, survenită în anul 68 p. Chr.”, iulio-claudienii au
disparut din viaţa politică a Imperiului Roman.(5).
2.
În universal mental roman
și în cultura Imperiului Roman, Lucius Aenneus Seneca a fost un mare om
politic, chestor, jurist, perceptor imperial, dramaturg și filosof roman. În
societatea și cultura romană, istoria literaturii latine, între secolele II-I î.e.n.
au strălucit: Cicero, Vergiliu, Ovidiu, Titus Livius. Marcus Tullius Cicero
(03.01.106-07.12.43, î.e.n.) a fost de asemenea un mare politician, jurist,
orator, filosof și poet de limbă latină și greacă, ce a scris cam 864 de
epistule, dintre care 774, scrise de el.(6)
Primii autori romani de
literatură cultă sunt: Livius Andronicus și cel mai renumit dramaturg a fost
Plaut, cu comedia sa de moravuri, Terentiu și alți autori de comedie și
tragedie preclasică. A urmat apoi Lucilius, cu evoluția saturei, tematica și
stilul saturelor lui Lucilius.
Există și îndoiala precum că, Lucilius ar fi
fost un personaj real. În acest sens, cei care susțin că Lucilius a fost un
personaj real aduc argumente, după cum urmează: în „Scrisori către Lucilius”,
Seneca se exprimă, precum că a primit scrisori directe de la Lucilius. Între
Lucilius, autor de sature și Lucilius, prietenul lui Seneca nu a fost nici-o
legătură, ei trăind în secole diferite. De asemenea, între Lucilius, epigramist
grec, din vremea lui Nero, inclus în ,,Anthologia Palatina” și Gaius Lucilius
Junior, prieten cu Seneca nu a fost nici-o apropiere familială sau înrudire.
Lui Lucilius, Seneca îi dedică dialogul „Despre providență” și tratatul
,,Științele naturii în primul veac”, așa cum reiese din scrisorile lui Seneca.
Seneca a citat și câteva versuri în scrisori, din care putem înțelege că
Lucilius, a fost filosof și poet.(7).
După I.N. Dianu(7), lui
Lucilius i se atribuie și poema „Aetna”, „în care se caută o explicare privind
activitatea vulcanului Etna, din Sicilia”(7). Se presupune că „scrisorile către
Lucilius” ar fi fost mai multe, de 124.
Dacă Lucilius a fost un personaj imaginar,
atunci rezultă că în aceste scrisori, Lucilius nu ar fi adresat nici-o
întrebare, în sens real lui Seneca. Prin urmare, întrebările atribuite lui
Lucilius, în aceste scrisori ar fi fost în fapt numai întrebări ipotetice, cu
sensul că Seneca a pus aceste întrebări pe seama lui Lucilius, scopul său fiind
acela de a susține interogativ combustia unui dialog imaginar între el, ca
filosof și un prieten imaginar.
A fost Lucilius un stoic? La început se
pare că, ar fi fost un epicureic și mai apoi, sub influența lui Seneca, el ar
fi devenit un personaj stoic.
Dintre posibilele
întrebări, pe care Lucilius le-ar fi adresat către Seneca relevăm:
în scrisoarea nr.1 - Nu
știu cum tu, acum spre senectute te împaci cu timpul tău și mai ales, cum
judeci tu relația dintre oameni și timpul pe care, ei l-au primit la naștere?
În viața noastră am putea cădea și poate nu din vina noastră. Crezi că dacă vom
cădea și vom deveni săraci, ne va întinde cineva o mână?
Crezi că din tot ceea ce
ne aparține și am strâns în viața noastră lumească, când vom trece spre
dincolo, vom lua ceva cu noi? Ce ne aparține nouă cu adevărat din această viață
prietene?
3.
În scrisoarea nr.19, - Eu
pot să continui a-ți scrie și în scrisorile mele să-ți adresez mai multe
întrebări, care mă frământă. Unele dintre ele sunt: consideri că ar trebui să
mă retrag din viața publică undeva la țară, să mă fălesc cu singurătatea mea,
s-au să-i fac pe ceilalți să creadă că retragerea mea este învăluită în
mister? Ai accepta ca eu să mă retrag și să mă refugiez într-un ascunziș și
uitare?
În această înclinație a
mea de a mă retrage, cine crezi că poate să aleagă a-și duce viața în umbre și
singurătate?
Eu unul nu pot și
recunosc că vreau să am prieteni,, să mă retrag printre cărți, aproape de
bibliotecă. Eu aleg această cale și în această situație, cum vezi alegerea mea?
Clienții ce vor crede
despre prietenia mea? Acum sunt în cumpănă și nu știu ce să fac: să renunț la
mine în întregime s-au să renunț numai la o parte din privilegiile mele?
Aș mai putea rămâne un
timp în viața politică, dar sunt unele presiuni de la Roma, care mă determină
să aleg retragerea. Dar totuși îndrăsnesc să te întreb: știi cumva care ar fi
calea?
Crezi că printr-o
retragere cumpănită din administrație voi mai avea aceleași privilegii? Ce și
cum să scap din grijile acestea pentru funcții administrative?
În scrisoarea nr.71 - Am
nevoie de sfaturi și cum crezi că ar trebui să le găsesc și să fie acestea,
spre a fi ele în folosul meu?
Îmi poți spune câte ceva
despre binele desăvârșit? Crezi că binele desăvârșit poate fi un scop în viața
mea și că acțiunile mele pot fi în armonie cu acesta? Cum sunt celelalte bunuri
față de binele desăvârșit și cum trebuie să mă poziționez față de virtute?
Pot fi eu aproape de
toate învățăturile filosofilor? Unde ne aflăm pe drumul cunoașterii ființelor,
naturii și corpurilor cerești? De asemenea, care este sensul evoluției
acestora?
Ce poziție să am eu față
de zeu și legile universului? Ce crezi despre virtute și adevăr sau despre felurile de bine?
Comparând un înțelept
stoic cu un om comun, cum îl vezi pe un înțelept că se poartă în împrejurări
potrivnice și cum îl vezi pe un om comun în aceleași împrejurări?
Ce este progresul și dacă
cei ce sunt înțelepți vor merge pe drumul progresului, cum crezi că ar trebui
să ne purtăm pe acest drum și cum putem învinge: lăcomia, ambiția și teama de
moarte?
În scrisoarea nr.84 - Nu
știu, în prezent dacă mai faci călătorii, de te mai ocupi de lecturi și studiu?
Mai meditezi la cele descoperite și la
cele ce au rămas, spre a fi descoperite?
În comparația, între noi
și albine crezi că în acțiunile noastre, albinele ar trebui să ne fie un model?
Nu ar trebui ca, așa cum albinele preiau nectarul din flori și noi acumulând
învățături să le prelucrăm pe acestea, astfel încât ele să devină o hrană pentru
spirit?
4.
În acest scop, cât de
mare ar trebui să fie puterea noastră , în a asimila și prelucra învățăturile, pe care noi ni le însușim?
Ar trebui ca aceste
învățături, prelucrate de noi înșine să ne conducă la o armonie în spirit și pe
ce cale?
Și în celelalte scrisori,
admițându-se că Lucilius a fost un personaj real, se presupune că acesta a
intrat în dialogul său filosofic cu filosoful-literat și prin urmare a adresat către
Seneca diverse întrebări. Seneca era adeptul filosofiei, ca mod de viață și
prin exercițiile sale spiritual-filosofice și morale, el l-a atras și pe
Lucilius în matricea filosofilor stoici . În acest sens, Seneca îl considera pe
Lucilius, drept creația sa.
„Dacă lipsește ținta, viața este o rătăcire!”
Seneca
5.
Bibliografie și note
(1), Ioana
Costa ș.a. ,,Despre scurtimea vieții”, pag.158.
(2) Ioana Costa -,,Rămâi cu bine - Scrisori către
Lucilius”, editura „Seneca Lucius Aenneus”, anul 2014, pag.316.
(3) Eugen Cizeck - Istoria literaturii latine vol
I-II, Societatea „Adevărul” 1994.
(4), Ioana Costa -,,Rămâi cu bine - Scrisori către
Lucilius”, editura „Seneca Lucius Aenneus”, anul 2014, pag.317.
(5), R. Etienne, Le siecle d’Auguste, Paris,
1989, p. 12.
(6), Eugen
Cizeck -Istoria literaturii latine vol I-II, Societatea „Adevărul” 1994.
(7), I.N. Dianu
- ,,Viața și operele lui Seneca”, tipărită sub titulatura Ministerului
instrucțiunii și al Cultelor din publicațiunile Casei Școalelor, în București,
anul 1909.
(8), Curente filosofice.
1. - Stoicismul, a fost un curent filosofic generat
către începutul epocii elenistice (sfârșitul secolului IV î. d. Hr. care s-a
prelungit și manifestat, chiar până către epoca Romei Antice, imperiale-secolul
al III - lea, d. Hr.). Între reprezentanții acestui curent filosofic amintim:
Zenon din Kition, Cleanthes, Crisipus, Diogene din Babilon, Antipater din
Tarsus, Panaetius, Posidonius, Cicero, Seneca, Epictet, Marc Aureliu.
2. - Epicurenii - curent filosofic, după numele filosofului Epicur, născut la
anul 341, î.d.Hr.
3. - Cinicii - Întemeietorul acestei școli filosofice
a fost Antistene din Atena.
(8)
Citate senecane:
Scrisoarea
1, „nimic nu ne aparține, doar timpul este al nostru.”,
S.19.
„Un lucru de preț nu poate costa puțin: cântărește dacă preferi să renunți la
tine însuți sau la vreunul din privilegiile tale?”
S.23.
„Bucură-te de ceea ce este al tău!”
S.41.
„Există în noi un spirit sfânt care ne urmărește și ne veghează faptele.”
S.50.
„Răul nostru nu vine din afară.”
S.76.
„Cât timp trăiești se cuvine să înveți să trăiești.”
S.93.
„De mine depinde să trăiesc cu adevărat, viața care este a mea.”
S.94.
„Spiritul poartă în sine semințele tuturor virtuților.”
S.101.
„Fiecare zi în parte să-ți fie o viață întreagă!”
6.
