DESPRE ISTORIA COMUNEI VĂLENI
 JUDEȚUL OLT

Acest spaţiu geografic a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, mărturie în acest sens stau uneltele din piatră şlefuită, ceramica dacică, romană şi bizantină descoperite în Văleni, care acum se află în colecţia (fotografia de mai jos, „obiecte din piatră şlefuită”), a regretatului profesor de istorie CONSTANTIN STĂNESCU, existentă în patrimoniul Liceului Văleni. Cine a înfiinţat comuna, nu se ştie cu precizie, dar unii susţin că ar fi fost înfiinţată de unul din căpitanii lui Mihai Viteazul, în jurul anului 1600.
-La anul 7149 (1641), de la Şerban Opincă, din sat din Văleni, 35 stânjeni, fiind prima cumpărare, făcută de Chirchă Rudeanu, de baştină din Curtişoara–pentru că în zapis se zice: „ şi am vândut în sat în Curtişoara.”
-La anul 7157(1649), de la Dragoslav, toată moşia sa, din sat din Văleni şi cu jumătate din vad de moară şi cu moara, făcută în apa Vezii.
-La anul 7158 (1650), de la uncheaşul Şerban Opincă, o moşie în sat în Văleni, „însă moşie stearpă fără oameni, fără mine, fără feciorii mei.”

În zapisele de cumpărătoare ale moşiei, în cărţi domneşti şi în cărţi de hotărnicie şi de aşezare a moşiei se vorbeşte despre satul Văleni, cu începere din anul 1641.
Obiecte din piatră şlefuită, descoperite în Văleni se găsesc în Colecţia prof. Constantin Stănescu.
- La anul 7158 (1650), de la Popa Manea (de la Biserica Domnească din Bereşti) şi de la Neagu, 100 stânjeni din Vălenii, din judeţul Oltului, oxcină stearpă fără rumâni.
- La anul 7159 (1651), de la Voinea Paharnicul, 91 stânjeni din Văleni.

În aceea epocă, Vălenii aveau centrul teritorial, în vale, pe lunca Vezii. La miază noapte, unde astăzi se zice „Dealul Olarilor”, înspre Ungurei, exista un sat mare de moşteni, Bereşti, acum dispărut, spart. La miază zi, lângă apa Vezei şi pe muchia dreaptă a dealurilor se găseau în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea satele: Căleşti, Răseşti şi Novaci, dispărute şi acestea, dar care erau aşezate pe locul ce ocupă astăzi satul Popeşti, în vatra şi cuprinsul acestui sat. La apus exista în vechime satul Bărbăteşti, cu hotarul de moşie, care se lovea în cap cu Vălenii, întocmai cum era în anul 1904, precum şi un neam de boieri Bărbăteşti, care stăpâneau satul şi hotarul de moşie. Şi satul acesta s-a spart, de neamul boierilor Bărbăteşti nu s-a mai auzit nimic rămânând numai numirea suprafeţei. La răsărit hotarul despărţitor a fost totdeauna matca Vezei, numai că exista o matcă veche, mai depărtată de cea actuală, despărţind moşiile şi Judeţul Olt de Judeţul Teleorman. Imediat, în apropriere se aflau satele sparte: Preajba şi Cipercenii, pe trupurile de moşie, în 1904 aflându-se încorporate cu Vălenii. Bereştii, Căleştii, Novacii şi Cipercenii erau sate de moşteni, mici din vechime.

Prin cumpărare cu stânjenul, mai întâi de Chircă Rudeanu, de ginerele său Ghencea Rusti şi mai târziu de Şerban Cantacuzino, Vel Paharnic, ginerele lui Ghencea Rusti ( 1681-1696), moştenii erau deposedaţi, satele se spărgeau şi proprietatea mică era înghiţită de marea proprietate. Câmpul, pădurea, dealurile cu vii, vadurile de moară, de pe râul Vedea cu siliştea satelor se alătură la Văleni şi proprietatea intră în mâinile unei singure persoane.
Această evoluţie se confirmă prin cartea lui Constantin Basarab Brâncoveanu din anul 1702, luna septembrie, către Şerban Cantacuzino- vel Paharnic, în care se scrie: „Ca să-i fie lui Ocină, satul Văleni, sud Olt şi cu toate cumpărăturile ce au mai cumpărat, împrejurul Vălenilor la Căleşti, Răseşti, Novaci, Bereşti, Ungurei şi Ciperceni”.
Novacii erau pe apa Vezei, în dreptul cătunului Popesci, în locul unde s-a zis : „ vadul Novacilor”. Aici era vatra acestui sat spart. Dovadă tot cartea lui Brâncoveanu către Şerban Cantacuzino-VelPaharnic, relativă la aşezarea moşiei Văleni, unde se zice: „Piatra d´întuiu a Vălenilor, despre Novaci s-a pus, lângă apa Vezei”.

Numele de Văleni se trage de la valea Vezei şi se aseamănă cu situaţia topografică a localităţii şi înseamnă, sat în valea Vezii, râu principal, lângă care este aşezat.

Numele de Ciochina vine de la Dima Ciochină, proprietar pe vremuri în acest loc, Popeştii de la postelnicul Gheorghe Popescu Pricoliciu.

Aceste numiri se justifică prin acte. În hotărnicia moşiei, făcută în anul 1843 de către paharnicul Sandu Depărăţeanu din Roşiorii de Vede, cătunul Popeşti e trecut sub numele de Băţanu. Şi atunci două cătune formau comuna Văleni din Olt: Vălenii de Sus şi Vălenii de Jos, sau Popeştii, ce li-se mai zicea şi Ciochina, ambele cătune fiind aşezate pe muchia dreaptă a Vezei, pe o întreagă serie de dealuri. Numele satului Mândra vine de la o aşezare temporară a unor stâne de oi sau păşune – după profesorul Lucian M Iliescu, care susţine că termenul a fost citat şi de către Dumitru Z. Furnică în „Documente privitoare la comerţul românesc”, care se referă la următorul distich de poezie populară, cules cândva din judeţul Teleorman „Vreo cincizeci de căţelandre / care păzesc pe la mandre”, adică pe la stâne. După alţii numele Mândra se originează în cuvântul „ Mândra”, care are într-adevăr o semnificaţie curentă în limba română şi în timp aceasta (prin simplificarea scrierii şi vorbirii) a devenit Mandra. Unele localităţi din ţară îşi mai păstrează însă vechile denumiri, cum este Slobozia Mândra. Satul Mândra s-a mai numit, în anul 1929 şi Regina Maria.

Numele satului Tirişneag vine de la denumirea unui eleşteu, după alţii de la numele unui cioban Neagu Târâş care îşi avea turma pe malul acestui eleşteu. Pe valea Bratcovului s-a format „comună nouă – Elena Elisabeta”, cu începere din anul 1897, prin cumpărarea a 104 loturi de câte 5 Ha, în suprafaţă totală de 520,2515 ha, aflată pe teritoriul moşiei Dideşti- Neaga 1897. În „Monografia comunei Văleni, judeţul Olt-1904”, pagina 57, S.P. Radianu scria „Aceşti cumpărători de loturi nu s-au strămutat până acum din Văleni pe loturile cumpărate. Ei le muncesc însă îşi duc produsele la casele lor din Văleni”.
Acest izvor de date ne confirmă că locuitorii din Tirişneag îşi au origini şi în Văleni şi nu numai în comuna Stejaru aşa cum susţin unii.
În anul 2004, satele: Văleni, Popeşti, Mândra şi Tirişneag au devenit sate componente de bază ale comunei Văleni, Judeţul Olt.

ȘTEFAN MELINTE
PARTENERIAT CULTURAL -PRIMĂRIA VĂLENI-UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA-LIGA SCRIITORILOR ROMÂNI

COMUNA VĂLENI, JUDEȚUL OLT-SOLURILE, VEGETAȚIE PĂSĂRI ȘI ANIMALE

1.SOLURILE

În extravilanul comunei, în zona terasei superioare a râului Vedea, solurile sunt în general tari şi greu permeabile – la secetă crăpând din cauza argilelor contractile, în zona din vale (lunca râului), solurile sunt nisipoase (aluvionare) şi permit grădinăritul, iar în dealul cramei plantarea de viţă-de-vie. Pe teritoriul cooperativei agricole de producţie Văleni, în anul 1987, au fost identificate un număr de 15 tipuri de sol şi 95 unităţi de sol care aparţin la 6 clase de soluri. Între acestea amintim: cernoziomurile cambice şi argilo-iluviale, solurile brun roşcat, brun roşcat luvic, brun argilo-iluvial, brun luvic, luvisol albic, solul brun eumezobazic, solul gleic, solul pseudo-gleic, solul vertic, protosolul aluvial, solul aluvial, erodisolul şi coluvisolul.
Stratificaţia solurilor în profile şi foraje este după cum urmează:
- 0,00 – 0,40 m sol vegetal;
- 0,40 – 3,00 m sol argilos cu calcar;
- 3,00 - 13,50 m praf argilos cenuşiu albicios calcaros;
- 13,50 – 38,00 m praf argilos nisipos şi concreţiuni calcaroase;
- 38,00 – 39,00 m nisip mediu şi fin acvifer;
- 39,00 – 43,30 m argilă cenuşie şi nisipoasă;
- 43,30 – 52,00 m nisip galben cu apă, NHS = 36,00 m (nivel hidrostatic);
- 52,00 – 55,00 m pietriş mic – mediu, galben cu nisip;
- 55,00 – 65,00 m marnă vânătă, nisipuri şi marnă2, cenuşie, compactă N.H.S.= 65,00 m;

Notă: datele privind temperaturile şi precipitaţiile au fost furnizate de Tunaru Marin, din partea Regiei Apelor Române.

Pe teritoriul administrativ al comunei Văleni, pentru obţinerea unor bune producţii se recomandă a se însămânţa culturi agricole, care valorifică bine precipitaţiile căzute în prima jumătate a anului.
Lucrările agricole vor fi axate în principal în direcţia înmagazinării şi păstrării apei în sol şi a combaterii buruienilor. Se recomandă de asemenea igenizarea parcelelor de arbuşti, rotaţia culturilor şi executarea de lucrări de întreţinere.
Sunt recomandate scarificarea şi afânarea ( în zona de câmp ), fertilizarea cu îngrăşăminte chimice (N, P, Ka) – azotoase şi complexe, după cartarea agrochimică, corectarea acidităţii solului, acolo unde se impune, prin administrarea de amendamente. Folosirea gunoiului de grajd, ca îngrăşământ organic poate fi extrem de productivă şi de economică.
Evacuarea excesului de umiditate, prin executarea de rigole – întreţinerea actualei reţele de canale de desecare şi executarea altor canale, acolo unde se impune, irigarea culturilor sunt de asemenea lucrări şi amenajări de mare impact asupra producţiilor agricole.

Notă - referințe - Studiul pedologic complex al Oficiul Judeţean, pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Olt.

2. VEGETAŢIA, PĂSĂRI ŞI ANIMALE

2.1 VEGETAŢIA

Este binecunoscut că, factorii de mediu condiţionează dezvoltarea vegetaţiei. La Văleni, temperatura medie anulă oscilează în jurul valorii de 10,5°C şi regimul pluviometric are valori cuprinse între 550 – 575 mm anual, iar regimul eolian este de o relativ slabă intensitate.
Teritoriul administrativ comunal se încadrează în formarea caracteristică vegetaţiei de silvo-stepă. Pe suprafaţa câmpiei se mai găsesc indivizi izolaţi de stejari ( vestigii ale marilor codrii de QUERCINEE), care au acoperit în vechime această regiune, pâlcuri izolate de ROSA CANINA, PRUNUS SPINOSA, etc). Viţa de vie este puţin răspândită ca şi pomii fructiferi – de altfel, specii mai răspândite de pomi fructiferi sunt: prunul, gutuiul, mărul, părul, nucul şi mai puţin caisul, cireşul şi vişinul. Se mai întâlnesc izolat peri, meri sălbatici iar la marginea pădurilor măceşi, porumbari şi păducel. În capul viilor sau în gospodării, chiar şi pe terenurile de fond forestier s-a plantat salcâmul, lemn bun de foc şi chiar pentru construcţii.
În păduri se mai întâlnesc ulmi, cer, stejar, gârniţă, plopi şi alte esenţe. Vegetaţia ierboasă naturală a fost înlocuită de culturi agricole, iar din vechile păşuni, care au fost desţelenite şi cultivate cu plante agricole sau furajere se mai găsesc sporadic pe versanţi, pe firul văilor şi pe micro--depresiunile din câmp specii cum sunt: CYNODON DACTYLON (pir gros), CONVOLVUS ARVENSIS ( volbură), SETARIA GLAUCA ( mohorul),

CIRSIUM ARVENSE ( pălămida ), RUBUS CESIUS (rugi), POLIGONUM AVICULARE (troscot), AGROSTEMMA GITHAGO (neghină) şi XANTHIUM STRUMARIUM (scaietele). Vegetaţia zonală se întâlneşte în lunca râului Vedea şi este reprezentată astfel: cea lemnoasă prin păduri de tip zăvoi, unde domină esenţe slabe ca SALIX ALBA, SALIX FRAGILIS, SALIX TRINDRA, POPULUS ALBA, NIGRA, iar cea ierboasă prin rogoz, limbariţă şi stânjenel de baltă.

2.2. PĂDURILE
În trecut teritoriul Vălenilor era bine împădurit – cu timpul însă pădurile au fost defrişate, în anul 1904 rămânând în corpul proprietăţii, numai 223 ha., după cum urmează: TUFARUL DIN DEAL – 10 ha ( cer şi gârniţă); TUFARUL DE SUB COASTĂ – 50 ha ( pădure şleau ); CIPERCEANCA – 8 ha (cer); PREAJBA – 150 ha (gârniţă şi cer); GĂZARUL ŞI CRÂNGUL MARIŢII – 5 ha. (stejar, frasin şi ulm). A mai existat pădure la Branişte şi pe malul râului Vedea, dar acestea au fost defrişate.
În anul 1990, la ministerul silviculturii, în evidenţele oficiului judeţean de cadastru geodezie şi cartografie, al judeţului Olt figurau 304 ha. de pădure, din care cele mai importante trupuri erau: COLNICUL BĂTRÂN – BUTUŞINI 76,9 ha, CIUPERCEANCA – 207,10 ha, GĂZĂREANCA – 20, 00 ha.
Între anii 2004-2020 se menţin aceleaşi mari trupuri de pădure: COLNICUL BĂTRÂN, CIUPERCEANCA şi GĂZĂREANCA .

2.3. PĂSĂRI ŞI ANIMALE

Dintre păsările întâlnite pe teritoriul administrativ comunal amintim: prepeliţele şi potârnichile, porumbelul sălbatic, din ordinul agăţătoarelor: cucul şi ciocănitoarea, din ordinul picioroangelor: stârcul şi sitarul, din ordinul păsărelelor: prigoria, rândunelele, vrabia, cioara, gaiţa, coţofana, piţigoiul, graurii, privighetoarea, ciocârlanul, pupăza şi altele, iar din ordinul răpitoarelor: eretele şi uliul. Pe lacurile din văile Călmăţuiului şi Bratcovului se întâlnesc: raţe, gâşte sălbatice şi în ultimul timp lebede, iar spre Boianu, dropia. Dintre animalele mai cunoscute în Văleni amintim: sciuridele (mamifere) – popândăul, cârtiţa neagră, ariciul, dihorul, nevăstuica, şoarecele şi nu în ultimul rând iepurele, mai rar vulpea.
În pădurile comunale au fost introduse căprioara şi fazanii, care sunt ocrotite de lege. Între anii: 1989 –2004, efectivele acestora din urmă au scăzut foarte mult întâlnindu-se mult mai rar căprioarele.
Notă -referințe - L.M. Iliescu – „ Studiul monografic al comunei Văleni - 1970”.


ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

CONSIDERAŢII ASUPRA RELIEFULUI ŞI CLIMEI COMUNEI VĂLENI

1. RELIEFUL

În relieful comunei Văleni se întâlnesc ca forme câmpia înaltă, dealurile şi lunca râului Vedea. Între formele majore de relief, cea mai mare suprafaţă este ocupată de câmp care este format din întinse interfluvii plane, despărţite de văi conform figurii nr. 1. Suprafaţa câmpiei este în general plană cu mici depresiuni lenticulare (crovuri), în care apa din precipitaţii stagnează producând fenomene de pseudogleizare şi de podzolire a solurilor. Altitudinea câmpului este cuprinsă între: 130-135 m. Câmpul este străbătut de văi, ce au o orientare de la N-V, spre S-E, care sunt destul de înguste şi pe firul lor formând cursuri slabe de apă, doar în perioadele ploioase. Versanţii văilor au în general înclinări slabe şi mijlocii, cuprinse între 6 – 10 %, cu profil convex sau drept, pe care s-au produs eroziuni slabe sau moderate. Contactul sau trecerea dintre câmp şi lunca Vezii se face printr-un versant cu pante cuprinse între: 35 – 40%, afectat de eroziuni şi slabe alunecări, în brazde stabilizate. O altă formă de relief este lunca râului Vedea, cu altitudinea absolută cuprinsă între: 112–106 m, scăzând treptat, în direcţia sudică. Ca microrelief, caracteristic pentru luncă se remarcă vechea albie părăsită a râului Vedea, cândva hotar între judeţul Olt şi judeţul Teleorman. Avându-se în vedere forajele geologice executate în zonă, până la 130 m, pe teritoriul comunei Văleni întâlnim următoarele stratificaţii geologice: în zona câmpului, de la adâncimea de 55-60 m în jos găsim „Stratele de Cândeşti”, alcătuite din pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile şi marne. „Stratele de Frăteşti”, alcătuite din nisipuri şi pietrişuri, cu intercalaţii de marne şi argile acvifere, care aparţin pleistocenului inferior, peste care sunt aşezate depozite argilos-nisipoase, lipsite de apă. Materialul parental în câmpia Boianului reprezintă o mare neuniformitate; cuvertura sedimentară fiind formată din depozite loessoide, fine, în care predomină argilele montmorilonitice (gonflante), ce imprimă şi în câmpul Vălenilor caractere vertice solului. În lunca Vezii se găsesc următoarele stratificaţii: sub 55-60m se află „Stratele de Cândeşti”, peste care se suprapun pietrişuri şi nisipuri acvifere, acoperite de argile prăfoase, care fac parte din holocen. Materialul parental este alcătuit din aluviuni, de diferite texturi (de la nisipoasă, la argiloasă), pe care au evoluat soluri ce în prezent se află în diverse stadii de humificare. Pe firul văilor, care străbat câmpul materialul parental este format din coluviuni cu textură fină, provenit aici, prin erodarea solurilor de pe versanţi.

2. CLIMA

Teritoriul administrativ al comunei Văleni se află în regiunea climatului moderat continental cu o temperatură medie anuală de (10,5 - 11°C).
În timpul verii temperatura urcă până la 23 - 25°C, atingând medii absolute între 30 - 40° C, înregistrându-se peste 40 de zile tropicale.
Iarna temperatura medie a lunii ianuarie coboară spre - 5°C, anotimpul rece durând de la mijlocul lunii noiembrie până către sfârşitul lunii martie.
În general iernile sunt geroase, temperaturile minime absolute ajungând până spre - 30° C. Primăverile la Văleni sunt uneori mai timpurii dar în general mai scurte decât în celelalte regiuni ale ţării, trecerea spre vară făcându-se brusc.
Analizând temperatura pe baza datelor anuarelor şi a celor furnizate de staţiilor meteorologice Roşiorii de Vede şi Strehareţ – Slatina se poate concluziona că : sunt rare diferenţele de temperaturi din perioada de la 1943 – 1946.
Temperatura medie a anului 1943 a fost de 10,5°, cea maximă de 36,9°C, iar minima de –22,5°C. Această situaţie a fost asemănătoare până în anul 1950 când temperatura medie anuală a fost de 11,8°C, maxima de 38,7°C, iar minima de –27,9°C.
În perioada 1943 – 1966, temperatura medie anuală cea mai ridicată a fost înregistrată în anul 1951 de 11,9° C, temperatura maximă pentru aceeaşi perioadă fiind înregistrată în anul 1945 de 41,7° C, iar temperatura minimă de - 32° C, a fost înregistrată în anul 1947.

DATE CU PRIVIRE LA TEMPERATURILE MINIME ŞI MAXIME, ÎNTRE 1993-2003

Temperatura minimă grade C
Temperatura maximă grade C
1993(-17,+34);1994(-16,+34);1995(-15,+33);1996(-17,+33);1997(-12,+34);1998(-14,+36);
1999(-16,+34);2000(-20,+38);2001(-13,+32);2002(-14,+33);2003(-15,+34).

Pentru teritoriul administrativ al comunei Văleni, valoarea indicelui de ariditate [ I.A.], care depinde de valoarea medie anuală a precipitaţiilor în (mm), de valoarea medie anuală a temperaturilor în grade C, 10 fiind coeficientul de multiplicare în zona, mai sus amintită are valoarea de 29,7 (după Martonne), presiunea atmosferică este sub limita normală de 766 mm HG, iar variaţia presiunilor atmosferice medii este foarte mică, între câmp şi râul Vedea.
În ceea ce priveşte nebulozitatea atmosferică, numărul zilelor cu nebulozitatea cea mai mare se înregistrează în sezonul rece, numărul zilelor senine fiind între 130 – 140 pe an, iar numărul mediu al zilelor acoperite fiind de 100 – 120 de zile pe an.
Bruma se produce începând cu sfârşitul lunii septembrie, până la sfârşitul lunii martie, înregistrându-se în timpul unui an, un număr mediu de 20 – 25 de zile cu brumă.
Uneori, când bruma se produce prea timpuriu (toamna) şi prea târziu, în jurul datei de 9 aprilie se produc pagube culturilor agricole şi pomilor fructiferi.
Primul îngheţ apare între 20 octombrie şi 1 noiembrie, ultima zi cu îngheţ fiind între 1 – 11 aprilie.
De datele climatice se ţine cont la stabilirea densităţilor culturilor şi de asemenea la stabilirea perioadei optime de semănat.

3. REGIMUL EOLIAN

Cel mai frecvent se face simţit din două direcţii: crivăţul, din partea de est, şi austrul, din partea de vest. Vara predomină austrul, care aduce ploi (de la cornul caprii) şi iarna bate crivăţul aducând zăpadă şi viscole, vara bătând a secetă (Traistă goală).

4. REGIMUL PLUVIOMETRIC

Caracterul continental al climei este reliefat de cantitatea relativ mică de precipitaţii 575,7 mm., media anuală şi de repartiţia neuniformă a precipitaţiilor, în timpul anului.
Astfel, cea mai mare parte a precipitaţiilor cad în lunile mai, iunie, iulie, după care se înregistrează o perioadă slabă în precipitaţii, care poate ajunge până la secetă.
Precipitaţiile căzute iarna nu asigură necesarul de apă în sol.

În anul 1944, valoarea medie a precipitaţiilor a fost de 805,4 mm, în 1954 de 844,3 mm, în 1966 de 734,5 mm, în aceşti ani ploile maxime fiind înregistrate în lunile iunie, iulie.

DATE PRIVIND PRECIPITAŢIILE, ÎNTRE ANII 1993 –2003.

Precipitaţiile în mm.:
1993-414;1994-538;1995-457;1996-504;1997-637;1998-550;1999-683;2000-300;2001-565;2002-738;2003-478;

NOTĂ – în anul 1941, ca urmare a unor ploi torenţiale, apele râului Vedea, vara s-au revărsat, inundând pădurea Colnicul Bătrân şi ajungând până la cramă.

ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

ANCADRAMENTUL, AŞEZAREA GEOGRAFICĂ - SUPRAFAŢA ŞI VECINĂTĂŢILE COMUNEI VĂLENI


Teritoriul administrativ al comunei Văleni se află aşezat în partea estică a judeţului Olt şi a câmpiei Boianului, de o parte şi de alta a râului Vedea. Are o suprafaţă de 67,23 km2 şi după profesorul Lucian M. Iliescu este tăiată în longitudine de meridianul 24° 45’ 43”, iar în latitudine se încadrează între paralelele de 44° 12’ 30” şi 44°15’ 20”, latitudine nordică. Satele care intră în componenţa comunei Văleni sunt : VĂLENI, POPEŞTI, MÂNDRA ŞI TIRIŞNEAG. Oraşele cele mai apropriate de comuna Văleni sunt: ROŞIORI DE VEDE (23 KM.), DRĂGĂNEŞTI OLT (24, 5 KM.) ŞI SLATINA (42 KM.). Vecinătăţile teritoriului administrativ al comunei Văleni sunt determinate de hotarele cu comunele limitrofe, după cum urmează :
 La nord – hotarul cu comunele N.Titulescu şi Ghimpeţeni, Judeţul Olt .
 La est – hotarul cu comunele Dobroteşti (satul Merişani) şi Dideşti din judeţul Teleorman.
 La sud – hotarul cu comunele Stejaru (judeţul Teleorman) şi Seaca ( judeţul Olt).
 La Vest – hotarul cu comuna Stoicăneşti, judeţul Olt.

Comuna Văleni este situată pe muchia malului drept al râului Vedea - teritoriul administrativ comunal având de la est la vest, o lungime medie de 10,26 km şi de la nord spre sud, o lăţime transversală medie de 6,55 km. Principalele căi de comunicaţie sunt : spre Slatina drumul judeţean 546 A; spre Roşiori de Vede, drumul judeţean 679; spre Drăgăneşti - Olt, drumul judeţean 546 B, iar staţiile CFR cele mai apropriate sunt: Mihăeşti, Roşiori de Vede şi Drăgăneşti - Olt.

ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

APELE ŞI LACURILE COMUNEI VĂLENI
JUDEȚUL OLT


În ceea ce priveşte hidrografia, râul Vedea este singurul râu cu curgere permanentă, având suprafaţa bazinului hidrografic de 5374 km2, o lungime medie de la izvoare şi până la vărsare, de 242 km, ocupând un procent de 1,05% din teritoriul administrativ al comunei Văleni. Râul Vedea are un debit suficient, spre a fi folosit la irigarea terenurilor din luncă.

 Călmăţuiul, situat în zona vestică nu are curgere permanentă, dar pentru a fi folosite apele pe valea
Călmăţuiului şi a Bratcovului au fost amenajate două baraje din materiale locale.

Hidrografia teritoriului comunal, mai este reprezentată şi de cursuri de apă temporare (cu caracter torenţial, pe firul văilor în timpul precipitaţiilor abundente sau al topirii zăpezilor). Pânza de apă freatică se află la o adâncime 30 – 35 m, iar pe firul văilor se află ceva mai la suprafaţă (18 –20 m adâncime). În lunca râului Vedea apa se află la adâncimea de 3-6 m, izolat fiind interceptată şi la adâncimi mai mici (2-4 m). Datorită acestui fapt în lunca râului se pot amenaja fântâni sau se pot executa foraje pentru irigarea terenurilor în perioadele secetoase. În Văleni se impun a se lua măsuri pentru prevenirea torenţialităţii, băltirilor, a eroziunii şi înlăturării excesului de umiditate de pe terenurile agricole.

Pe vale, în apropierea izlazului Mândra curge pârâul Ciobântoiu folosit pentru adăpatul animalelor şi primăvara uneori pentru pescuit.

Lacurile de pe teritoriu comunei Văleni au aspect de mostişte, ele apărând pe valea Călmăţuiului sau cum era lacul de la „Aleşteul de Cărămidă”.

Eleşteiele au o importanţă mult mai mare decât lacurile. În acest sens, eleşteiele de pe valea Călmăţuiului şi de pe valea Bratcovului sunt cele mai mari din Văleni. Ele au fost folosite pentru adăpatul animalelor, pentru irigaţii şi chiar pentru pescuit. Barajele, de pe văile sus amintite au fost amenajate din materiale locale, sunt pereate cu beton în amonte şi sunt prevăzute cu vane de golire. Eleşteul Vităneşti este neamenajat și se află în partea vestică a satului Văleni, spre Tumba. A fost folosit pentru adăpatul animalelor, pentru păsări şi chiar pentru pescuitul sportiv.


ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

PAGINI DE MONOGRAFIE DESPRE COMUNA VĂLENI, JUDEȚUL OLT  

  

NOTA AUTORULUI  

  

 

  

Nu cu mulți ani în urmă, în anul 2004, s-au împlinit 100 de ani, de la apariţia lucrării „MONOGRAFIA COMUNEI VĂLENI, JUDEŢUL OLT”, scrisă de S.P. Radianu. Această primă scriere monografică a fost realizată cu sprijinul Ministerului de Interne şi de asemenea, cu concursul binevoitor al marelui proprietar de atunci, D-ul. CONSTANTIN COLIBĂŞEANU. Am scris lucrarea „PAGINI DE MONOGRAFIE DESPRE COMUNA VĂLENI, JUDEȚUL OLT”, spre a continua tradiția scrierii unor lucrări monografice, despre comuna Văleni şi în realizarea unor capitole de sinteză istorică, geografică sau a unor statistici am încercat să prezint cu o cât mai mare exactitate informaţia izvoarelor bibliografice. Apreciem că, în anii ce vor urma se va continua tradiţia scrierii acestor cronici, despre comuna Văleni. Pe această cale aduc vii mulţumiri Consiliului Local Văleni, d-lui ȘOFARU ION - primarul comunei Văleni, d-lor: Cernat Marian, care m-a ajutat în introducerea, tehnoredactarea şi corectarea textului lucrării, Florescu Cătălin Valentin, pentru furnizarea unor date statistice, de asemenea D-nei Adriana Iordache, Cecilia Melinte și învăţătorului Mihăilescu Marian și nu în ultimul rând: Editurii Hoffman, sponsorilor şi tuturor celor care m-au susţinut moral şi m-au ajutat, în efortul de tipărire a acestei lucrări, cu rezonanțe și inflexiuni monografice.  

  

 

  

Ștefan Melinte.  

  

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ  

  

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ  

  

SAU DESPRE CE ÎNSEAMNĂ A DEVENI FIINŢE SUVERANE ŞI LIBERE  

  

 Noi Românii, Suntem Fiinţe Suverane şi Libere, dacă Întreprinderea Statală România va fi o CORPORAŢIE ECONOMICO-FINANCIARĂ FĂRĂ DATORIE PUBLICĂ şi dacă, ROMÂNIA va deveni un Stat European, Modern, cu o Economie Performantă. La sfârşitul anului 1989, NOI ROMÂNII eram Fiinţe Suverane şi libere, dar nu chiar cu mari grade de libertate. PENTRU CĂ ÎNTREPRINDEREA STATALĂ ROMÂNIA NU MAI AVEA DATORIE PUBLICĂ, începusem a avea un buget excedentar. Prin urmare puteam, a ne dezvolta infrastructura şi a achiziţiona tehnologie. DACĂ ATUNCI S-A PUTUT, AR TREBUI CA ŞI ACUM, prin INTELLIGENCE, Voinţă şi Efort Naţional SĂ SE POATĂ.  DIN PĂCATE, acum în neo-capitalism, datoria publică este de peste 100 de miliarde de euro și tinde spre 60% din P.I.B. Ceva nu este totuși in regulă. PARLAMENTUL NU A ELABORAT O LEGE PRIVIND ÎNDATORAREA PUBLICĂ ȘI AUSTERITATEA. Aproximăm CĂ DUPĂ 1989, POLITICUL, ÎN NUMELE UNEI AȘA-ZISE DEMOCRAȚII A ÎNCEPUT UN DEZMĂȚ ECONOMICO-FINANCIAR, PE SPINAREA CONTRIBUABILILOR ROMÂNI ȘI A GENERAȚIILOR VIITOARE. NU ESTE IN REGULĂ. 

  CU NĂDEJDE ŞI CREDINŢĂ CĂ NE VOM TREZI DIN GĂURILE NEGRE PRIVIND CREȘTEREA DATORIEI PUBLICE.  

  

  

  

ŞTEFAN MELINTE  

  

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ