CONSIDERAŢII ASUPRA RELIEFULUI ŞI CLIMEI COMUNEI VĂLENI

1. RELIEFUL

În relieful comunei Văleni se întâlnesc ca forme câmpia înaltă, dealurile şi lunca râului Vedea. Între formele majore de relief, cea mai mare suprafaţă este ocupată de câmp care este format din întinse interfluvii plane, despărţite de văi conform figurii nr. 1. Suprafaţa câmpiei este în general plană cu mici depresiuni lenticulare (crovuri), în care apa din precipitaţii stagnează producând fenomene de pseudogleizare şi de podzolire a solurilor. Altitudinea câmpului este cuprinsă între: 130-135 m. Câmpul este străbătut de văi, ce au o orientare de la N-V, spre S-E, care sunt destul de înguste şi pe firul lor formând cursuri slabe de apă, doar în perioadele ploioase. Versanţii văilor au în general înclinări slabe şi mijlocii, cuprinse între 6 – 10 %, cu profil convex sau drept, pe care s-au produs eroziuni slabe sau moderate. Contactul sau trecerea dintre câmp şi lunca Vezii se face printr-un versant cu pante cuprinse între: 35 – 40%, afectat de eroziuni şi slabe alunecări, în brazde stabilizate. O altă formă de relief este lunca râului Vedea, cu altitudinea absolută cuprinsă între: 112–106 m, scăzând treptat, în direcţia sudică. Ca microrelief, caracteristic pentru luncă se remarcă vechea albie părăsită a râului Vedea, cândva hotar între judeţul Olt şi judeţul Teleorman. Avându-se în vedere forajele geologice executate în zonă, până la 130 m, pe teritoriul comunei Văleni întâlnim următoarele stratificaţii geologice: în zona câmpului, de la adâncimea de 55-60 m în jos găsim „Stratele de Cândeşti”, alcătuite din pietrişuri şi nisipuri cu intercalaţii de argile şi marne. „Stratele de Frăteşti”, alcătuite din nisipuri şi pietrişuri, cu intercalaţii de marne şi argile acvifere, care aparţin pleistocenului inferior, peste care sunt aşezate depozite argilos-nisipoase, lipsite de apă. Materialul parental în câmpia Boianului reprezintă o mare neuniformitate; cuvertura sedimentară fiind formată din depozite loessoide, fine, în care predomină argilele montmorilonitice (gonflante), ce imprimă şi în câmpul Vălenilor caractere vertice solului. În lunca Vezii se găsesc următoarele stratificaţii: sub 55-60m se află „Stratele de Cândeşti”, peste care se suprapun pietrişuri şi nisipuri acvifere, acoperite de argile prăfoase, care fac parte din holocen. Materialul parental este alcătuit din aluviuni, de diferite texturi (de la nisipoasă, la argiloasă), pe care au evoluat soluri ce în prezent se află în diverse stadii de humificare. Pe firul văilor, care străbat câmpul materialul parental este format din coluviuni cu textură fină, provenit aici, prin erodarea solurilor de pe versanţi.

2. CLIMA

Teritoriul administrativ al comunei Văleni se află în regiunea climatului moderat continental cu o temperatură medie anuală de (10,5 - 11°C).
În timpul verii temperatura urcă până la 23 - 25°C, atingând medii absolute între 30 - 40° C, înregistrându-se peste 40 de zile tropicale.
Iarna temperatura medie a lunii ianuarie coboară spre - 5°C, anotimpul rece durând de la mijlocul lunii noiembrie până către sfârşitul lunii martie.
În general iernile sunt geroase, temperaturile minime absolute ajungând până spre - 30° C. Primăverile la Văleni sunt uneori mai timpurii dar în general mai scurte decât în celelalte regiuni ale ţării, trecerea spre vară făcându-se brusc.
Analizând temperatura pe baza datelor anuarelor şi a celor furnizate de staţiilor meteorologice Roşiorii de Vede şi Strehareţ – Slatina se poate concluziona că : sunt rare diferenţele de temperaturi din perioada de la 1943 – 1946.
Temperatura medie a anului 1943 a fost de 10,5°, cea maximă de 36,9°C, iar minima de –22,5°C. Această situaţie a fost asemănătoare până în anul 1950 când temperatura medie anuală a fost de 11,8°C, maxima de 38,7°C, iar minima de –27,9°C.
În perioada 1943 – 1966, temperatura medie anuală cea mai ridicată a fost înregistrată în anul 1951 de 11,9° C, temperatura maximă pentru aceeaşi perioadă fiind înregistrată în anul 1945 de 41,7° C, iar temperatura minimă de - 32° C, a fost înregistrată în anul 1947.

DATE CU PRIVIRE LA TEMPERATURILE MINIME ŞI MAXIME, ÎNTRE 1993-2003

Temperatura minimă grade C
Temperatura maximă grade C
1993(-17,+34);1994(-16,+34);1995(-15,+33);1996(-17,+33);1997(-12,+34);1998(-14,+36);
1999(-16,+34);2000(-20,+38);2001(-13,+32);2002(-14,+33);2003(-15,+34).

Pentru teritoriul administrativ al comunei Văleni, valoarea indicelui de ariditate [ I.A.], care depinde de valoarea medie anuală a precipitaţiilor în (mm), de valoarea medie anuală a temperaturilor în grade C, 10 fiind coeficientul de multiplicare în zona, mai sus amintită are valoarea de 29,7 (după Martonne), presiunea atmosferică este sub limita normală de 766 mm HG, iar variaţia presiunilor atmosferice medii este foarte mică, între câmp şi râul Vedea.
În ceea ce priveşte nebulozitatea atmosferică, numărul zilelor cu nebulozitatea cea mai mare se înregistrează în sezonul rece, numărul zilelor senine fiind între 130 – 140 pe an, iar numărul mediu al zilelor acoperite fiind de 100 – 120 de zile pe an.
Bruma se produce începând cu sfârşitul lunii septembrie, până la sfârşitul lunii martie, înregistrându-se în timpul unui an, un număr mediu de 20 – 25 de zile cu brumă.
Uneori, când bruma se produce prea timpuriu (toamna) şi prea târziu, în jurul datei de 9 aprilie se produc pagube culturilor agricole şi pomilor fructiferi.
Primul îngheţ apare între 20 octombrie şi 1 noiembrie, ultima zi cu îngheţ fiind între 1 – 11 aprilie.
De datele climatice se ţine cont la stabilirea densităţilor culturilor şi de asemenea la stabilirea perioadei optime de semănat.

3. REGIMUL EOLIAN

Cel mai frecvent se face simţit din două direcţii: crivăţul, din partea de est, şi austrul, din partea de vest. Vara predomină austrul, care aduce ploi (de la cornul caprii) şi iarna bate crivăţul aducând zăpadă şi viscole, vara bătând a secetă (Traistă goală).

4. REGIMUL PLUVIOMETRIC

Caracterul continental al climei este reliefat de cantitatea relativ mică de precipitaţii 575,7 mm., media anuală şi de repartiţia neuniformă a precipitaţiilor, în timpul anului.
Astfel, cea mai mare parte a precipitaţiilor cad în lunile mai, iunie, iulie, după care se înregistrează o perioadă slabă în precipitaţii, care poate ajunge până la secetă.
Precipitaţiile căzute iarna nu asigură necesarul de apă în sol.

În anul 1944, valoarea medie a precipitaţiilor a fost de 805,4 mm, în 1954 de 844,3 mm, în 1966 de 734,5 mm, în aceşti ani ploile maxime fiind înregistrate în lunile iunie, iulie.

DATE PRIVIND PRECIPITAŢIILE, ÎNTRE ANII 1993 –2003.

Precipitaţiile în mm.:
1993-414;1994-538;1995-457;1996-504;1997-637;1998-550;1999-683;2000-300;2001-565;2002-738;2003-478;

NOTĂ – în anul 1941, ca urmare a unor ploi torenţiale, apele râului Vedea, vara s-au revărsat, inundând pădurea Colnicul Bătrân şi ajungând până la cramă.

ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ