MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

DESPRE ÎNDUMNEZEIREA ÎNŢELEPŢILOR

EUHTERIENI

Cine se poate considera pe sine că este un înţelept euhteron? Noi apreciem că acei clerici şi monahi de credinţă euhterogonic-ortodoxă din biserici, mănăstiri, care dovedesc puteri spirituale ieşite din matca lor naturală şi au o mare experienţă de muncă şi viaţă în relaţiile cu oamenii şi comunităţile creştin-ortodoxe şi euhter-ortodoxe pot fi consideraţi adevăraţii înţelepţi euhteroni.

Susţinem că numărul înţelepţilor euhter-ortodocşi are reprezentativitate de unul la un milion de enoriaşi şi că numărul călugărilor euhter-ortodocşi să fie de 230.000 şi dintre aceştia cel mult 2300 pot fi monahi şi monahii în spaţiul monastic, ceilalţi fiind trăitori în societate. Prin urmare în Ţara Noastră, numărul adevăraţilor înţelepţi ai credinţei euhter-ortodoxe poate fi de cel mult 23, totodată aceştia fiind şi conducători de centre spirituale.

Ei sunt înainte-văzători şi îndreptările, dimpreună cu învăţăturile lor constituiesc pentru noi simplii enoriaşi un izvor de trăire sub lege. Înţelepţii euhterieni cunosc problematica vieţii omului modern, au acces şi sunt capabili de a opera cu tehnologii ehonice. Din perspectiva evoluţiei societăţii româneşti către o societate informaţional-spaţială, pentru adaptare la noile standarde va trebui să dezvoltăm noi capacităţi de inteligenţă şi creativitate. În acest sens, va trebui să realizăm un echilibru între gândirea cu fundamente biblice şi gândirea euhterogonic-ortodoxă, între mistica însingurării monaho-monastice şi mistica euhterogonică a creaţiei de sine şi expansiunii.

La cât mai mulţi indivizi, prin gândire logică, interconexiuni cu diverse structuri cerebroide şi tipuri de cunoaştere este necesară creşterea dimensiunilor capacitive de inteligenţă şi creativitate. Înţelepţii euhteroni vor trebui să înceapă lupta cu comportamentul închistat- dogmatic, imuabil-infailibil, cu paranoidismul ortodox elitist şi complexul ortodox de superioritate, spre a ne îndepărta de conceptele rudimentare şi viziunile limitative de gândire şi cunoaştere şi a ne deschide şi face loc unor noi perspective de cunoaştere şi salt scientic către era de stabilitate şi apogeu evolutiv a acestei lumi.

Vechile reprezentări, despre ceea ce înseamnă a fi ortodox ancorează în spaţiul conservator, suprematic, imuabil şi infailibil, în dauna echilibrului dintre credinţă, cunoaşterea mistico-divină şi celelalte tipuri de cunoaştere cu prevalenţă scientică.

De aceea, fiinţele umane în lupta lor spre a se adapta la noile perpective privind evoluţia acestei lumi este necesar a învăţa şi cunoaşte în spectrele de cunoaştere dintre ştiinţă, informaţie şi energie, filozofie şi religie. ,,Ştiinţa ca religie” este perpectiva euhterogonică a îndumnezeirii în a cunoaşte tainele universului aşa cum el este şi materiei, a legilor evolutive ale acestei lumi.

Pentru că ştiinţa influenţează omul, societatea şi lumea în care trăim, spiritualitatea scientic-ortodoxă trebuie să interconexioneze cu noile interpretări fizicianist-energetiste în spectrele de informaţie şi energie privind omul cuantic.

Matricea gândirii ortodoxe nu trebuie să fie un calapod mental. În acest sens şi din aceste perspective, credinţa euhterogonic-ortodoxă, fiind a treia dimensiune de spiritualitate ortodoxă sparge vechile arhetipuri mental-ortodoxe şi deschide orizonturile ştiinţei ca religie şi îndumnezeirii omului prin echilibrul dintre credinţă, cunoaşterea de transcendenţă mistico-divină şi cunoaşterea informaţional-scientică. Unii preoţi şi înalţi ierarhi ortodocşi, de stil vechi sau de stil nou, confundă Credinţa Ortodoxă cu conservatorismul dogmatic, jurisdicţia canonică şi rânduielile bisericeşti, uitând de faptul că omul trebuie să se adapteze la noile stringenţe de standarde întru cunoaştere şi salt scientic spre era de stabilitate şi apogeu evolutiv a acestei lumi.

Din aceste perspective, creştinismul ortodox de stil vechi sau de stil nou, al primelor două dimensiuni de spiritualitate ortodoxă a transformat B.O.R. într-un Templu al Conservatorismului dogmatic şi al misticii însingurării isihasto-monaho-monastice.

Din cauza gândirii religioase ortodoxe ultraconservatoare, creştinii ortodocşi se aseamănă în gândirea lor cu omul care - şi îngroapă talantul. 

Aşa se explică de ce Catedrala Ortodoxă Sfânta Sophia din Constantinopol a devenit moschee şi de ce Credinţa Ortodoxă nu este o credinţă suprem-majoritară pe planeta noastră. Ştiinţa a influenţat omul, societatea şi lumea în care trăim, de aceea ştiinţa a influenţat şi va influenţa şi Credinţa Ortodoxă.

Har, Iubire şi Pace!

Ştefan Melinte

Mişcarea Euhter-Ortodoxă.