DISPUTE IDEOLOGICE

 

DISPUTE IDEOLOGICE

28 august,2023

 

Decât să reformăm actualul sistem politico-economic găunos, perfid si corupt, unii cred si susțin că mai bine ar fi să „mutăm mobila...” și ne propun căderea din lac în puț, adică revenirea la monarhie...Din această perspectivă este necesar să reamintim câte ceva...În vremea acelei monarhii nostalgice, șeful statului era un neromân care venea cu suita sa de interese...România avea mari datorii, un număr mic de locuri de muncă, lefurile erau mici și puterea de cumpărare era scăzută. Românii trăiau în case mici cu câte un foc și una sau două camere. Mâncau. mămăligă cu dragavei, mămăligă cu castraveți acri, mămăligă cu mâncare de murături, făina de grâu era puțină și pâinea era puțină și neagră, secerau bolile, dintre care amintim: frigurile, tifosul, scarlatina, antraxul, bolile aparatului respirator...un doctor de plasă, ajungea într-un sat o dată la trei luni...Se încălzeau cu resturi vegetale, strânse de la animale și de pe câmp. Se îmbrăcau cu haine făcute în casă și pe la câte un croitor, purtau giubele, cojoace, scurteici și pe cap aveau vara bască, pălării și iarna căciuli din blană de miel...Versus aceste vremuri vor veni cei din fostul P.C.R. care vor spune și vor striga: noi v-am școlarizat gratuit, v-am dat locuri de muncă sigure, v-am asigurat locuințe sociale, v-am mutat de la sat la oraș, fiecare dintre voi ați avut asistență medicală gratuită, ați avut bilete de tratament în stațiuni balneoclimaterice la mare și la munte, am asigurat un sistem de pensii pentru toți oamenii muncii, ați primit butelii de aragaz, copii voștri au fost școlarizați gratuit, au studiat gratuit la școli, institute politehnice, de construcții și universități, au primit locuri în tabere de vară la munte și la mare. Cine a avut mai multă grijă de voi? Monarhia sau Socialismul? De ce nu vreți să reveniți la socialism? De aceea considerăm că, în condițiile acestor dispute ideologice se impune să ne reformăm și rentabilizăm actualul sistem politico-economic statal. Întreprinderea România trebuie rentabilizată, astfel încât, românii să primească salarii mai atractive ca să aibă o mai mare putere de cumpărare și să nu mai migreze economic în alte țări pentru o muncă mai bine salarizată decât la noi. Haideți să ne punem instituțiile la muncă și să ne controleze roboții, pentru că și așa, mai din vreme sau mai târziu, inteligența artificială ne va trimite în șomaj cu milioanele...Cereți politicienilor să investim mai mult în educație și să încheiem contracte de muncă cu tinerii școlarizați pe banii noștri să muncească pentru noi în România și nu pentru alții, pe nu știm unde...

 

Andrei Suman-Mișcarea de Gândire Critică „FORUMUL PENTRU DEMOCRAȚIE”

 

 

DESPRE INFLUENTA SI CRESTEREA ABERANTA A DATORIEI PUBLICE ASUPRA DESVOLTARII ECONOMICO-FINANCIARE A ROMÂNIEI

 

După ce noi românii ne-am achitat datoria publica si am deranjat anumite interese ni s-a prefabricat o lovitura de stat, drapată într-o așa numită revoluție...Cei ce au transformat România într-o Întreprindere productivă, capabila de excedent financiar au fost stigmatizați drept comuniști, deși acel sistem politico-economic socialist era un capitalism centralizat de stat...Președintele țării a fost hulit drept dictator...deși el era un patriot...Cum se întâmplă că cei care au echilibrat economia și finanțele, au creat un potențial demografic și o oarece bază tehnico-materială de producție sunt înjosiți drept comuniști și dictatori iar cei care sub pretextul că economia României este comunistă și ,,un morman de fiare vechi" au vândut pe dai boji, aproape tot ce s-a creat în 45 de ani de trudă și muncă și au îndatorat România, peste 150 de miliarde de euro, ne-au cedat resursele și ne amanetează viitorul...sunt văzuți bine ca mari democrați si reformatori...Puțini dintre români sunt nostalgici ai traiului din vechiul sistem politico-economic statal. Dar cei mai mulți dintre români se întreabă de ce au suferit, răbdat și suportat o cruntă austeritate economică, dacă țara noastră este mereu și aberant împrumutată iar datoria publică a ajuns la peste 150 de miliarde de euro? Nici un sistem politico-economic statal al nici unei țări de pe această planetă nu este perfect si suntem conștienți că ne putem împrumuta pentru a materializa un program de desvoltare, atât de necesar pentru țara noastră, dar să ne împrumutăm pentru desvoltarea producției și creșterea capacităților noastre de producție și nu numai pentru infrastructură, semințe de sticlă de lampă și alune umplute cu vânt... Poporul Român trebuie să știe că o datorie publică peste limitele puterii economice statale va antrena costuri suplimentare, generate de dobânzile conexe la creditele contractate de guvernele de marionete. Neîncrederea in guvernanți va crește și milioane de români vor migra economic. Spolierea de resurse va continua și discret, încet și sigur vom deveni din ce în ce mai săraci, decât suntem astăzi. Inteligența Artificială va înlocui milioane de locuri de muncă...vom fi din ce în ce mai puțini...Fiecare român poate percepe ROMÂNIA, ca pe o Întreprindere statală, la care toți cetățenii ei, într-un fel sau altul suntem acționari și/sau proprietari. Dacă această Întreprindere România nu este parazitată de interese oculte, multinational/corporatiste ar putea acumula un excedent economico-financiar, din care am putea avea cu ce să ne desvoltăm și prin urmare posibilitatea unei creșteri a puterii noastre de cumpărare. Daca nu ne vom putea păzi de influențele marilor interese ale capitalului economico-financiar extern, soarta noastră va fi cruntă...pentru că peștele mare înghite resursele țării mici țintă, pe care o parazitează. Scriem si spunem toate acestea pentru ca sa nu creadă unii că nu prea știm ce se întâmplă cu noi și cu economia noastră statală. De aceea, dragi români ar trebui să ne punem mereu întrebarea, care revoluție domnilor ?

 

Andrei Suman, Mișcarea de Gândire Critică „Forumul pentru Democrație”

Despre promovarea Limbii Române

 

Despre promovarea Limbii Române

·         UZPR

·         28 august 2023

·        

La noi există persoane care prin natura muncii lor, dacă au fost in Italia, Spania, Franța, Marea Britanie… și oriunde, dacă în vorbirea lor curentă nu folosesc cuvinte, expresii din limba țării unde ei muncesc, nu se simt bine… Mai mult, pentru unii, exprimarea în limba engleză sau într-o altă limbă pe ,,facebook” sau pe oricare altă platformă social media echivalează cu elevația…

Inducerea si folosirea de ,,englezisme” și alți termeni în limba română este o formă de a marginaliza limba și cultura română. Atât timp cât in limba română există cuvinte și formulări propoziționale care pot acoperi diverse înțelesuri și interese de promovare a unor companii, de ce nu folosim fondul de cuvinte al limbii române?

S-au confruntat și se confruntă cu astfel de probleme de parazitare a limbii si francezii… Francezii au început o luptă continua cu promovarea limbii și culturii franceze… La noi, de ce nu se începe o luptă asemănătoare cu a francezilor? Academia Română are in subordine Institutul de Lingvistică ,,Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti”. De ce acest Institut Lingvistic nu ar avea în obiectul său de activitate modernizarea, îmbogățirea fondului de cuvinte și promovarea LIMBII ROMÂNE? Există cercetători care pot identifica noile cuvinte și expresii ce pătrund în limba română și prin profesionalismul lor le pot echivala cu cuvinte, forme propoziționale care pot acoperi exprimările și înțelesurile induse de acești noi termeni. De ce guvernele noastre nu alocă suficiente fonduri pentru promovarea limbii române și a culturii românești? Nu suntem noi românii guvernatorii acestei lumi, dar totuși, în această lume ne putem promova valorile și cultura noastră multimilenară!

                                  

Foto: Wikipedia

Andrei Suman / UZP Olt, „Pan M. Vizirescu”

ESTE „CANCEL CULTURE” O CONSECINȚĂ A „CORECTITUDINII POLITICE”?

 

ESTE „CANCEL CULTURE” O CONSECINȚĂ A „CORECTITUDINII POLITICE”?

 

Nu vreau și nu doresc să mă implic în controversele și diferitele interpretări, percepții publice sau politice, legate de termenul de „cancel culture”. Aceste interpretări in afara simțului comun, a tradițiilor religioase și a sistemelor de valori nu au mai nimic în comun cu adevăratul sens al înțelegerii noțiunii de corectitudine. Prin traducerea în cheia unei topici de limbă română, „cancel culture” creează percepția în sens românesc a înțelegerii acestui termen, drept „anularea culturii”. Din acest punct de vedere, de ce era necesară anularea culturii vechiului sistem politico-economic etatist și aderarea la o nouă cultură de tip neo-capitalist în România? Apreciez că era absolut normal ca în spațiul cultural românesc să se producă transformări și în locul creațiilor din domeniile: literaturii, artei și culturii care adulau sistemul și conducerea politică, printr-un partid unic să pătrundă curentul liberal-democrat, prin care și la noi să apară pluralismul politic și democratizarea societății noastre din perspectivele acestui liberalism și al liberei creativități culturale. Până aici suntem în consonanță cu o evoluție absolut normală, din perspectiva corectitudinii politice în sens românesc.

 

Cu privire la spiritualitate, evaluez că la noi, cultura spirituală a fost afectată prin: poziționări neo-ortodoxe și protestant- liberal-ortodoxe, pătrunderea de secte și ofensiva unor culte protestante și neo-protestante, atragerea de prozeliți din spațiul ortodox și emigrarea economică a unui important număr de credincioși ortodocși în Occident și în alte state. B.O.R. s-a adaptat însă acestor valuri de schimbări repoziționându-se în contextul noilor transformări. Era normal, democratic și corect politic ca în societatea noastră să apară aceste evoluții spirituale. Prin urmare, datorită faptului că românii în majoritate au rămas creștin-ortodocși nu putem aprecia că din această direcție s-a produs o anulare semnificativă in cultura noastră spirituală.

 

Din perspectiva culturii materiale se observă că, tranziția de sistem a însemnat pierderea a milioane de locuri de muncă și schimbarea parității procentului de proprietate în favoarea capitalului extern. Era corect politic și  de așteptat ca aceste schimbări să se producă în această direcție. Anularea culturii materiale, nefiltrată din perspectiva intereselor politico-economice românești a generat însă scepticism și mari semne de întrebare pentru români, care au devenit neîncrezători în factorul politic. Suportul argumentativ al acestei neîncrederi poate fi susținut prin faptul că, Țara Noastră devenind o piață de desfacere care și-a deschis larg porțile pentru interesele marilor corporații și companii „multi și transnaționale” se confruntă azi cu: problema emigrației economice, flagelul drogurilor, prostituția și traficul de carne vie, evaziunea fiscală,  creșterea excesivă a datoriei publice și nu în ultimul rând cu scăderea nivelului de trai, datorată lipsei unor salarii atractive, șomajului în creștere și inflației, cauze ce au contribuit la reducerea puterii de cumpărare a populației.

 Când facem referire la termenii de „cancel culture” și „corectitudine politică” ne exprimăm opiniile legate de înțelegerea în sens românesc a acestor termeni și nu la celelalte interpretări și percepții politice din culturile altor state.

 

Întrebându-ne însă „cât câștigăm și cât pierdem noi românii prin tranziția la sistemul politico-economic neo-capitalist” îmbrățișând aceste transformări culturale, apreciez că acestea nu trebuie să erodeze identitatea noastră națională, sistemul nostru deschis de valori și standardele noastre culturale.

 

Revenind la întrebarea din titlul articolului cu privire la

anularea culturii vechiului sistem politico-economic etatist, ca drept consecință a corectitudinii politice se poate afirma că într-o anumită măsură „cancel culture”- anularea culturii este consecința corectitudinii politice și a transformărilor neo-capitaliste de sistem socio-politico-economic statal. Anularea culturii vechiului sistem politic etatist a însemnat pe undeva și desvoltarea unei gândiri critice legate de aceste transformări.

 

Andrei Suman - Mișcarea de Gândire Critică „FORUMUL PENTRU DEMOCRAȚIE”

 

 

 

 

,,LGBTQ” – INTERACȚIUNI ȘI INTERFERENȚE SOCIAL- CREȘTINE

 

,,LGBTQ” – INTERACȚIUNI ȘI INTERFERENȚE SOCIAL-

CREȘTINE

Și în procesul muncii s-au întâlnit, se întâlnesc și se vor întâlni bărbați cu voce, mișcări și comportament feminin. Cu toate acestea, la locul de muncă ei lucrează ca și ceilalți angajați. La noi se mai făceau și încă se mai fac unele glume din partea celor majoritari, dar fără a se depăși anumite limite și fără a pune într-o situație penibilă persoana cu deviații sexuale în cauză. Și în rândurile persoanelor de sex feminin se cuprind de asemenea persoane cu deviații sexuale, dar sociologic vorbind, în procesul muncii și aceste persoane se integrează social fără probleme având în muncă un comportament normal. În interacțiunile dintre persoanele aparținând unor grupuri cu deviații sexuale și majoritatea cu comportament sexual, fără abateri sexuale de la normalitate s-a constatat că în procesul muncii nu există un fenomen de respingere din partea majorității, la noi, fenomenul de bullyng legat de aceste aspecte fiind mult mai puțin prezent. Mai mult, aceste persoane minoritare în comportamentul lor sexual sunt înțelese de majoritari pe temeiul faptului că acestea nu au nici-o vină pentru acest comportament, întru-cât așa s-au născut ele de la Dumnezeu. Prin urmare, majoritatea acceptă și înțelege minoritatea cu abateri sexuale manifestând un comportament tolerant față de această minoritate. Este profund adevărat că societatea noastră este fundamental influențată de etica și morala creștină și de asemenea de tradițiile credinței noastre creștin-ortodoxe. Din perspective legislative și sociologic-creștine, între majoritatea fără abateri sexuale și minoritățile sexuale au apărut divergențe și diferențieri de opinie, atunci când s-a pus problema legalizării relațiilor intersexuale între peroane de același sex și adopția de copii de către aceste uniuni consensuale de persoane. În societatea noastră, majoritatea creștin-ortodoxă este adepta familiei tradiționale și se opune creării unor familii în sensul creștin, prin care minoritarii sexuali să încheie căsătorii și să poată adopta copii de la familiile creștine s-au din casele de copii, asemenea cu majoritarii creștin-ortodocși. Acest fapt a generat tendința unor persoane din minoritățile sexuale aparținătoare de societatea noastră, dar și din alte țări și de pe alte continente de a-și schimba genul. Astfel că, unele din aceste persoane aparținând minorităților sexuale au devenit transgenderi. În condițiile de evoluție ale ingineriei genetice s-au născut și se nasc copii, altfel decât prin procreație naturală. Prin urmare, obiecțiile majoritarilor creștin-ortodocși din societatea noastră nu mai au fundament creștin, pentru respingerea dreptului de a adopta copii de către minoritarii cu abateri genetice sexuale, întru-cât acești copii nu provin din părinți căsătoriți creștin. Se poate spune așadar că, tehnologia ingineriei genetice  a creat perspectiva adopției de copii pentru aceste cupluri de minoritari cu abateri genetice sexuale, contribuind la apropierea acestor cupluri de minoritari sexuali față de normalitatea majorității creștin-ortodoxe. Concluzionând, întru-cât, căsătoria între două persoane de sex diferit, fără abateri genetice sexuale de la normalitate are un statut de contract între două părți, contract recunoscut prin lege, nu vedem de ce  persoanele aparținând unor minorități sexuale nu ar putea încheia legal astfel de contracte de căsătorie cu acordul celor două părți. Din această perspectivă se poate afirma că tehnologia genetică a creat în societatea noastră perspectiva învingerii unor prejudecăți religioase. De asemenea au fost create condițiile normalizării de opinii/poziționări, față de legalizarea căsătoriilor între cuplurile „LGBTQ” și posibilitatea unor astfel de cupluri de a adopta copii.

Notă: „LGBTQ”,cu sensul descris mai jos:

,,LGBTQ”: lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală, transgen, queer(ciudat)…”

 

 

Andrei Suman – UZP Olt, Filiala Pan M. Vizirescu

DESPRE ANULAREA CULTURII PRIVIND DESVOLTAREA UNEI ECONOMII AUTARHICE

 

DESPRE ANULAREA  CULTURII PRIVIND DESVOLTAREA UNEI ECONOMII AUTARHICE

 

Suntem de acord că într-o economie statală nu poți face de unul singur absolut totul și că trebuie să-ți deschizi porțile economiei statale pentru diverse firme, companii „trans sau multi-naționale”. Prin urmare, a trebuit să renunțăm la gândirea autarhică de desvoltare a economiei statale și să ne deschidem porțile pentru a deveni și o piață de desfacere. Problema care s-a pus și încă se pune este, cam cât trebuie să ne deschidem aceste porți? Unii politicieni, de factură neo-liberală s-au declarat pentru o deschidere vastă, în timp ce alții au susținut că sunt și întreprinderi românești care ar mai trebui să funcționeze în economia neo-capitalistă. Din această perspectivă, mitul unei culturi autarhice de desvoltare economică s-a prăbușit. Prin urmare, în neo-capitalismul timpuriu al societății noastre, anularea culturii unei desvoltării economice statale autarhice a fost susținută atât din interior cât și din exteriorul țării noastre. Devenind o realitate a noilor transformări politico-economice europene, fenomenul anulării culturii privind desvoltarea economică statală a cuprins toate statele est-europene. Astfel că, noua cultură a economiei de piață a devenit dominantă și prin crearea Uniunii Europene, la nivelul întregului continent-european a fost desvoltată o mare piață europeană a muncii și schimburilor economice inter-state. Aderarea României la N.A.T.O., U.E și în continuare, aderarea României la alte structuri europene și chiar la nivel mondial a fost îngreunată de anumite interese, fapt ce a antrenat importante costuri economico-financiare. Până ce și mai recent, în aderarea României la spațiul Schengen se întâmpină mari greutăți. După, peste 30 de ani de la lovitura de stat din decembrie 1989, în contextul luptei pentru supraviețuire, datorată schimbărilor climatice și a goanei după resurse, tehnologie și piețe de desfacere, românii se întreabă, cât câștigăm și cât pierdem noi românii în această luptă a noastră pentru supraviețuire? Astăzi, tot mai mulți români spun că datoria publică este într-o continuă creștere și că dobânzile la creditele angajate de țara noastră sunt prea mari, față de dobânzile la care se împrumută alte state. Avându-se în vedere că la sfârșitul anului 1989, Întreprinderea România nu avea datorie publică și că prin urmare, bugetul era în curs de a deveni excedentar, văzând datoria noastră publică, de peste 150 de miliarde de euro, tot mai multe voci spun că ceva nu este în regulă. Drept consecință a acestei stări de fapte și de lucruri se apreciază că, guvernele noastre ar trebui să ia în calcul schimbarea unor politici, astfel încât să ne echilibrăm cheltuielile cu veniturile și Întreprinderea România să devină o Întreprindere sustenabilă.

 

Andrei Suman, UZP Olt, Pan M. Vizirescu

COMASAREA ALEGERILOR PARLAMENTARE CU CELE PREZIDENȚIALE, DIN ANUL 2024, O PERSPECTIVĂ DE REVENIRE LA DEMOCRAȚIE?

 

COMASAREA ALEGERILOR PARLAMENTARE CU CELE PREZIDENȚIALE, DIN ANUL 2024, O PERSPECTIVĂ DE REVENIRE LA DEMOCRAȚIE?

 

Se prezumă că la viitoarele alegeri parlamentare și prezidențiale din anul 2024, în cazul comasării acestor alegeri, numărul votanților va fi în creștere și va depăși procentul de 50%, din numărul cetățenilor cu drept de vot, procent necesar pentru validarea democratică a oricăror alegeri. Este binecunoscut că începând cu anul electoral 2012, la alegerile parlamentare, numărul votanților a fost sub procentul de 50% din numărul alegătorilor cu drept de vot. La ultimele alegeri parlamentare din 6 decembrie 2020, numărul votanților a fost  de asemenea, de numai 31,84% din numărul alegătorilor cu drept de vot. Prin urmare, se observă că începând cu alegerile parlamentare, din anul 2012 și până la ultimele alegeri parlamentare din 6 decembrie 2020, absența majorității electoratului de la alegeri exprimă o mare neâncredere a electoratului național în politicieni și în partidele politice. Ca urmare a acestei stări de fapte și de lucruri pentru revenirea la democrație și consolidarea democrației din țara noastră se impune luarea unor măsuri organizatorice în vederea polarizării politice a intereselor electoratului. Apreciez că una din aceste măsuri organizatorice este comasarea alegerilor, parlamentare cu cele prezidențiale, din anul 2024. Dealtfel, această formă de organizare și comasare a alegerilor parlamentare cu cele prezidențiale a mai fost utilizată și la alte alegeri parlamentare și prezidențiale, anterioare anului 2012. Consider că opțiunea pentru comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare, opțiune exprimată de un anume partid politic parlamentar ar fi o formă greoaie, care mult mai mult ar încurca electoratul în procesul alegerilor. Totuși, în viitorul apropiat, în condițiile impuse de Constituția României și verificate de Curtea Constituțională, Parlamentul României și decidenții politici vor avea ultimul cuvânt de spus cu privire la data și forma de organizare a alegerilor din cursul anului 2024.

 

 

 

Andrei Suman, UZP Olt, Pan M. Vizirescu