MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

CRUCEA ȘI ATOMUL SAU DESPRE EMICOSMOGRARE

EMIGRÁ vb. I. intr. A-și părăsi locul de baștină, țara, pentru a se stabili în altă țară. [< fr. émigrer, it., lat. emigrare < lat. ex – afară, migrare – a se duce].

• sursa: DN (1986).

EMIGRÁRE, emigrări, s. f. Acțiunea de a emigra și rezultatul ei; expatriere, emigrație. – V. emigra.

• sursa: DEX '09
 

CÓSMOS s.n. (La vechii greci) Universul considerat ca un sistem, ca un tot unitar și armonios. ♦ Lumea care ne înconjură, nemărginită în spațiu și în timp; univers. [Var. (rar) cosm s.n. / cf. fr., it. cosmos, gr. kosmos – lume].

• sursa: DN (1986)

cosmogra vb. în limba română, cu sensul de a migra în cosmos, a migra în univers; prin compunere și formare din substantivele cosmos și emigrare. 

cosmograre s.f. în limba română, care acoperă înțelesul acțiunii de a migra în univers, de a părăsi planeta și lumea de origine; prin derivare  substantivală din verbul a cosmogra. 

emicosmogra vb. în limba română, cu sensul de referire la persoane care migrează de pe o planetă pe o altă planetă sau de pe stații orbitale; prin compunere și formare din emigrare și cosmograre.

emicosmograre s.f. în limba română care acoperă înțelesul acțiunii de a emicosmogra de pe o planetă pe altă planetă sau de pe stații orbitale; prin derivare substantivală din verbul a emicosmogra.

emicosmogrant;ă- în limba română, cu referire la persoane care emicosmogrează.

Omul biblic a expansionat în spațiul extraplanetar și s-a întors pe Tera. Printr-o altă misiune spațială, omul biblic a călătorit spre lună-satelitul Terei și prin aselenizare a pus piciorul pe primul corp ceresc extraplanetar, întorcându-se apoi din nou pe Tera. Spre anul 2030, omul biblic va emicosmogra pe Marte- prima planetă din sistemul nostru solar și prin amartizare va înființa prima colonie scientică extraplanetară, a sa, din sistemul nostru solar. În acțiunea sa de cucerire a primei planete din sistemul său solar,  creația de sine a omului biblic înseamnă creaționism evolutiv în spațiul de știință și tehnologie. Viața omului biblic este suficientă pentru a emicosmogra în sistemul său solar. În acțiunea sa de cucerire a altor planete și sisteme solare din galaxia noastră, pentru că viața sa, hărăzită de Dumnezeu este prea scurtă, omul biblic va fi silit a se creea pe sine. Sub Puterea Lui Dumnezeu, Creația de sine a omului și expansiunea sa în univers este posibilă. Dacă admitem că omul poate călătoru liber în universul, așa cum el este, M.E.O. aproximează creaționismul scientic cu creaționismul divin, ca limită supremă și din această perspectivă, omul teric va trebui să călătorească spre trecut, adică spre originea big-bangu-lui univer-spațiului nostru, pentru că spre viitor, ar fi posibil să ne ciocnim de alte civilizații. La fel de posibil este ca lumea noastră, în evoluția ei să fie studiată de alte civilizații. Este sigur însă, că în sistemul nostru solar vom călători ca ființe mistice. Domnul Iisus Hristos s-a întrupat în om și a operat cu puteri divine în lumea noastră.
 GENEZA,Capitolul I;...

,,Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26.	Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27.	Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28.	Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!".

 În studiul compilației de cărți religioase biblice, dacă românii ortodocși pretind că se aseamănă cu Dumnezeu, atunci B.O.R. va trebui să-i determine pe români a se pune sub Autoritatea Dvină și a se îndumnezeii, pentru că prin credință și cunoaștere, împreună cu alte națiuni moderne ale acestei lumi vor putea expansiona în universul apropiat, așa cum el este. Românii trăiesc astăzi într-o societate informațional-spațială și apreciază că prin credință și cunoaștere, tainele univer-spațiului nostru se deschid. Pentru români, în spațiul de știință și tehnologie, creaționismul divin este aproximația de limită supremă. Biblia și Aproximația Biblică(un singur Dumnezeu, un univers și o singură lume) despre univers a ajutat omul și lumea noastră în evoluția ei către expansiunea de sistem solar. În lupta cu el însuși, omul teric a depășit barierele biblice și a început lungul drum al creației de sine și expansiunii. În Conștiința Universală, ,,Euhterogonul este Sfânta Scriptură a lumilor cerești" și Aproximația Euhterogonică (un singur Dumnezeu, un univers de universuri și o lume de lumi cerești) va ajuta omul în creația de sine și în expansiunea universiană. ,,Euhterogonul" este ,,Sfânta Scriptură Cerească" a românilor și marile călătorii geografice din lumea noastră prefigurează călătoriile interastrale din viitor. Dicolo de scepticismul și limitele expansiunii, M.E.O. apreciază că emicosmograrea în universul nostru apropiat este pe deplin posibilă. O flotă de sonde spațiale, sateliți, stații orbitale și o infrastructură planetară de telescoape și observatoare astronomice confirmă această tendință a lumii noastre.

Hexeuhteriul

În Marele Univers, orice evoluţie a unei lumi cereşti, civilizaţii de fiinţe inteligente-om poate cuprinde cel mult şase ere.

Hexeuhteriul:

I.   EN  - era naturală,

II.  EH ON -  era omului natural (biblic),

III. EH OON – era omului omului natural (DIOTERO),

IV. EH OOON – era omului omului omului natural (ADEEHON),

V.  EH OOOON – era omului omului omului omului Natural (EUHTERO),

VI. EH OOOOON – era transextinctivă.

Comentariu: În sens ehonic -

I. Prima eră este era înainte de crearea omului pe planetă.

II. A doua eră este era omului natural (biblic), aşa cum a fost creat de Dumnezeu.

III. A treia eră este prima eră ehonică [Diotero]şi cuprinde începutul creaţiei de sine a omului sub Puterea Lui Dumnezeu;

IV. A patra eră este a doua eră ehonică [Adeehon] de continuare a creaţiei de sine a omului.

V. A cincea eră este a treia eră ehonică [Euhtero] şi cuprinde supremaţia creaţiei de sine a omului, atingerea apogeului evolutiv de super-civilizaţie.

VI. A şasea eră este începutul celei de-a patra ere ehonice, [Transextinctive] şi coincide cu apariţia manifestării combinaţiei malefic-destructive, care va culmina cu dispariţia uneia din cele mai evoluate lumi cereşti a universului.

Sfârşitul oricărei lumi cereşti poate surveni în orice eră evolutivă, dar orice super - civilizaţie a Marelui Univers poate dăinui cel mult cinci ere evolutive, a şasea eră fiind era decăderii şi dispariţiei.

Har, Iubire și Pace pentru Români!

 Ștefan Melinte

Mișcarea Euhter-Ortodoxă.

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

CRUCEA ȘI ATOMUL SAU DESPRE PRINCIPIUL MINIMEI SUFICIENȚE

Și dintre ortodocși, mulți sunt chemați dar puțini vor fi aleși. Cu referire la numărul mare de enoriași creștin-ortodocși, aparținători de sfera formalismului, care nu cunosc dimensiunile de spiritualitate ortodoxă, unii aseamănă Biserica Noastră Ortodoxă cu un uriaș cu picioare de lut. În contextul deschiderii pieței serviciilor religioase din Uniunea Europeană, a legislației permisive privind libertatea de gândire și credință, pentru a-și menține spațiul de influență și credibilitatea, B.O.R. va trebui să se deschidă și mai mult către oameni. Au trecut totuși 10 ani de când, Țara Noastră a devenit membră a U.E. și în acțiunile unor Înalți Ierarhi și foruri eclesiastice superioare se manifestă o inerție de fond. LA NOI, ÎN SPAȚIUL ECLESIOLOGIC SE POATE VORBI MAI MULT DE RELIGIE, DECÂT DE O CREDINȚĂ ORTODOXĂ CONSOLIDATĂ ȘI DE UN NIVEL DE CONȘTIINȚĂ ORTODOXĂ. Românii ortodocși nu mai pot ancora în pricipiul minimei suficiențe. Biserica Noastră Ortodoxă este caracterizată de conformism existențial asumat, de conservatorism excesiv și instituționalizare. Mișcarea Euhter-Ortodoxă apreciază că Biserica Noastră Ortodoxă trebuie să-și centreze activitatea sa eclesiologică și misionară pe îndumnezeirea omului și înălțarea sa în dimensiunea de spirit, spre a-l face pe om, din ce în ce mai mult  A FI ȘI A TRĂI ÎN DUMNEZEU. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ TREBUIE SĂ-I AJUTE PE ROMÂNI A SE PUNE PE EI SUB AUTORITATEA DIVINĂ A LUCRULUI BINE GÂNDIT ȘI BINE FĂCUT, SPRE A OBȚINE O CONDUITĂ DIVINĂ ȘI A SE ÎNĂLȚA ÎN DIMENSIUNEA DE SPIRIT, PENTRU CĂ PRIN CREDINȚĂ ȘI CUNOAȘTERERE SUNTEM MAI APROAPE DE DUMNEZEU. Românii au evoluat în dimensiunea lor de spiritualitate ortodoxă și nu mai pot confunda  ADEVĂRATA CREDINȚA ORTODOXĂ CU CONFORMISMUL, CONSERVATORIST- INSTITUȚIONALIZAT AL MINIMEI SUFICIENȚE. Dacă Dumnezeu ar avea de ales între un ateu în spațiul de știință și tehnologie și un ortodox conformist de paradă, al minimei suficiențe, pe cine credeți că ar alege?
Între conformismul ortodox de paradă și euhter-îndumnezeire, noi vom alege euhter-îndumnezeirea prin credință și cunoaștere. Trăim într-o societate informațional-spațială și de aceea, dragi români nu priviți precum furnica muntele, Dumnezeu ne ajută dacă ne ajutăm și singuri ! Cu Dumnezeu înainte. Așa să ne ajute Dumnezeu.

Har, iubire și pace pentru români!

Ștefan Melinte
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ.

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ



                                                           






CRUCEA ȘI ATOMUL SAU DESPRE HARD-SOFT-UL ORTHODOX.

HARDWARE [-UER] s. n. ansamblu de elemente (circuite, mașini, dispozitive) care compun un calculator electronic; hard. (< engl. hardware)

• sursa: MDN '00 (2000)
)hard adj. (americanism) Puternic -cu origine de formare din hardware. Prin analogie-totalitatea clădirilor de cult orthodox.SOFTWARE [-UÉR] s.n. (inform.) ansamblu de activități (codificare, organizare, analiză, programare) pentru calculatoarele electronice; soft. (< engl. software)
• sursa: MDN '00 (2000)
• SOFT2 s. n. (Inform.; fam.) Software. –abreviere, prescurtare de la soft[ware]. Prin analogie-linia dogmatică și jurisdicția canonică a cultului orthodox.
• • sursa: DEX 98.

CRUCEA SIMBOLIZEAZĂ SPIRITUL DIVIN DE SACRIFICIU, DUREREA ȘI SUFERINȚELE DOMNULUI IISUS HRISTOS, CARE PENTRU NOI OAMENII ACESTEI LUMI S-A ÎNTRUPAT, A FOST RĂSTIGNIT, A MURIT, A ÎNVIAT ȘI S-A ÎNĂLȚAT LA CERURI, SPRE  A NE ÎMPĂCA PE NOI-PĂCĂTOȘII ACESTEI LUMI CU DUMNEZEU MARELE-CREATOR.

ATOMUL SIMBOLIZEAZĂ CUNOAȘTEREA. ATOMUL PRECEDE CRUCEA. ATOMUL VA DĂINUI ȘI DUPĂ CE NU VA MAI FI CRUCEA. ATOMUL A FOST, ESTE ȘI VA FI VEȘNIC.

Din perspectiva de gândire și spiritualitate euhterogonic-orthodoxă, dimensiunea de linie dogmatică și jurisdicție canonică, absolut conservatoare (B.O.S.V.)-Biserica Ortodoxă de Stil Vechi face parte din B.O.R.-Biserica Ortodoxă Română. Nu vrem să fim acuzați de tendințe de inclusivism, dar apreciem că prin adoptarea la 1 octombrie 1924 a noului sistem de măsurare a timpului, BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ nu a încălcat  liniile de dogmatică și jurisdicție canonică ale Bisericii Primare. În acest sens, este de menționat că anterior adoptării de către B.O.R. a noului sistem de măsurare a timpului și alte biserici acceptaseră acest nou calendar îndreptat. Atacarea de către B.O.S.V., ca primă dimensiune de spiritualitate ortodoxă, a BISERICII ORTODOXE ROMÂNE, pe care o clasează a fi eretică este nefundamentată. Dihotomismul ortodox antagonic dintre B.O.S.V. și Biserica Ortodoxă Română de Stil Nou (B.O.R.S.N) CREEAZĂ NEDUMERIRI ȘI NEÂNȚELEGERE PRINTRE SIMPLII ENORIAȘI CREȘTINI ORTODOCȘI CARE ÎN TOTALITATEA LOR SE CONSIDERĂ A FI ROMÂNI ORTODOCȘI. În realitate, Hard-soft-ul conservator al primelor două dimensiuni de spiritualitate ortodoxă (B.O.S.V. și B.O.R.S.N.) ancorează numai în spațiul de conservatorism al liniilor de jurisdicție canonică și dogmatică și între acestea nefiind deosebiri adevărate. Din perspectiva de gândire EUHTER-ORTODOXĂ a celei de a III-a Dimensiuni de spiritualitate ortodoxă, hard-soft-ul ortodox nu înseamnă numai a formaliza cu linia dogmatismului și a jurisdicției canonice conservatoare. Noi românii ortodocși nu putem privi CREDINȚA ORTODOXĂ NUMAI DIN PERSPECTIVA PRINCIPIULUI REDUCȚIONIST AL CONFORMITĂȚII ȘI DE ACEEA AVEM NEVOIE DE NOI REPREZENTĂRI DESPRE CEEA CE ÎNSEAMNĂ A FI ORTODOX. EUHTEROGONISMUL ORTHODOX SUSȚINE ALTERNATIVA DE GÂNDIRE CA HARD-SOFT-UL ORTODOX SĂ ANCOREZE ÎN EPECTAZA  FONDULUI DE ÎNĂLȚARE ÎNTRU CREDINȚĂ ȘI ÎNDUMNEZEIRE A ROMÂNILOR. Dacă, noi românii biblieni pretindem, prin geneză că am fost făcuți după chipul și asemănarea cu Dumnezeu, atunci trebuie ca Biserica Ortodoxă Română să ne ajute a ne pune pe noi sub Autoritatea Divină a Lucrului Bine Gândit și Bine Făcut., spre a ne desăvârși pe noi și prin credință și cunoaștere a ne îndumnezei. Gândirea euhterogonic-ortodoxă, a românilor este centrată pe îndumnezeire întru obținerea unei conduite divine. ,,Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl Vostru Cel ceresc Desăvârșit este".

Euhterianismul orthodox împinge în istoria universului originile credinței în Dumnezeu dincolo de iudeo-creștinism și iudaism.

Prin translatarea  originii în timp, cu privire la ființa umană, a dimensiunilor de credință și spiritualitate, euhterogonismul orthodox resetează gândirea și spiritualitatea hristologică. 

HAR, PACE ȘI IUBIRE PENTRU ROMÂNI!

Ștefan Melinte

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ



                                                                                           

                                                                       

CRUCEA ȘI ATOMUL SAU DESPRE ȘTIINȚĂ ȘI TEOLOGIA ORTODOXĂ

ȘTIÍNȚĂ - s. f. 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după fr. science). sursa: MDN '00 (2000)

ȘTIÍNȚĂ ~e f. 1) Sferă de activitate umană a cărei funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ învățat; savant. 2) Totalitate a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu; disciplină. Cibernetica este o ~ recentă. ◊ ~ de carte a) cunoștințe elementare (de a scrie și de a citi); b) erudiție. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoaștere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunoștință despre ceva. Cu (sau fără) ~a cuiva cu (sau fără) știrea cuiva. Cu bună ~ în mod conștient. [G.-D. științei; Sil. ști-in-] /a ști + suf. ~ință

• sursa: NODEX (2002) 
TEOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu expunerea și fundamentarea teoretică a izvoarelor și a dogmelor unei religii; p. restr. parte a dogmaticii având ca obiect exclusiv pe Dumnezeu. ◊ Teologie pastorală = domeniu al teologiei având drept scop pregătirea viitorilor preoți în practica bisericească pe baza studierii Noului Testament. [Pr.: te-o-] – Din fr. théologie
• sursa: DEX '09
ORTODOXÍE (‹ fr.) s. f. 1. Confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice din sec. 4-8, reprezentând credința comună a bisericii din primul mileniu și tradiția apostolică menținută prin intermediul teologiei patristice și neopatristice; p. ext. Biserica ortodoxă; religia ortodoxă. În anul 1054 are loc Marea schismă, care va însemna separarea canonică și întreruperea comuniunii liturgice între Constantinopol și Roma. Cauzele acestei despărțiri, au fost, în primul rând, de ordin religios, creștinii răsăriteni neadmițând supremația Papei și învățăturile bisericii apusene privitoare la Purgatoriu, la purcederea Sfântului Duh și de la Fiul (Filioque), la folosirea azimei (pâinea nedospită, considerată o rămășită a Paștelui iudaic și simbol al morții, spre deosebire de pâinea dospită folosită de ortodocși, care reprezintă sufletul în trup, elementul incoruptibil), la euharistie etc. O. cinstește în persoana lui Iisus Hristos victoria asupra morții și începutul (nepătruns de mintea omului) creației renăscute, transfigurate. Esența teologiei ortodoxe o constituie dogma Sfintei Treimi; aceasta are o mare importanță pentru viața duhovnicească a credincioșilor, deoarece, așa cum persoanele Sfintei Treimi există una în alta, într-o unitate de ființe, tot așa și creștinii formează o comunitate de credință, de nădejde și de iubire în Dumnezeu. O. reprezintă religia de stat în România, Grecia, Armenia, Serbia, Bulgaria, Rusia, Ucraina, Georgia, Belarus, Macedonia, Ethiopia, Rep. Moldova, Cipru. Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române a fost recunoscută de sinodul de la Constantinopol în 1885. ◊ Duminica ortodoxiei = prima duminică din postul Paștelui. 2. conformitate cu principiile tradiționale ale unor doctrine, concepții etc.

 Mișcarea Euhter-Ortodoxă, ca mișcare laic-ortodoxă nu privește Credința Drept-Măritoare Ortodoxă din perspectiva unei dimensiuni scientologice sau a unei universități de științe aplicate, dar consideră că este necesară o apropiere a B.O.R. de scietocratism și deschiderea unui dialog aprofundat cu forurile scientice.
 Mișcarea Euhter-Ortodoxă, susține o nouă cultură politico-religioasă și o direcție laică de scientizare în Biserica Ortodoxă Română. De altfel această tendință este prezentă în B.O.R. și exemplificăm acest aspect prin hirotonirea unor preoți cu pregătire la universități tehnice și deopotrivă la facultatea de teologie ortodoxă. Apreciem că numărul preoților cu studii științifico-tehnice și de pregătire teologică trebuie să fie în creștere și să atingă un procent de 10-15% din numărul total de preoți ai Bisericii Ortodoxe Române. Existența Direcției ,,Teologie și Știință" în cadrul Centrului Ortodox de Studii și  Cercetări ,,Dumitru Stăniloae" din Paris vine de asemenea în sprijinul afirmației, că Biserica Ortodoxă Română are deja deschis, pentru început, un dialog în spațiul de știință și teologie ortodoxă. Spațiul eclesial trebuie să se deschidă fără teamă de secularizare și preoții ortodocși trebuie să fie capabili a susține un dialog asumat între știință, teologie și enoriași. Apreciem de asemenea că atitudinea ortodoxă față de știință nu trebuie să privescă raportul și relațiile dintre știință și teologie dintr-o perspectivă reducționistă. Mișcarea Euhter-Ortodoxă amintește în acest sens afirmațiile lui Nicolae Steinhardt precum că ,,Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim prosti. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi”. Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste undeva in Jurnalul fericirii de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei - cu nițică înteleaptă desconsiderare". Paisie Aghiorâtu ,,știința ajută mult dar și tulbură mult". ,,Tot răul începe de la minte, atunci când ea se învârte numai în jurul științei și este cu desăvârșire îndepărtată de Dumnezeu". Din perspectiva învățăturii sfinților Părinți, Credința Ortodoxă nu disprețuiește știința și nu este în conflict cu știința. Apreciem că B.O.R. pentru a fi cât mai credibilă în lumea modernă trebuie să fie capabilă  de o abordare științifico-filozofică în consens cu problematica lumii contemporane și de o nouă politică religioasă în spațiul de știință și teologie. Mișcarea Euhter-Ortodoxă reamintește totuși că nu se poate emicosmogra pe alte corpuri cerești sau planete, dacă nu posezi o cultură scientocrată, nu se dețin fonduri financiare și cei ce sunt îndreptățiți în acest sens nu sunt capabili de a opera cu tehnologii de expansiune. Ortodocșii trebuie să se debaraseze de complexul de superioritate ortodoxă, de autoexaltare, extaziere de sine și automulțumire. Nu suntem noi românii ortodocși ființele supreme din univers. De aceea dragi români, nu priviți precum furnica muntele ,,Dumnezeu ne ajută dacă ne ajutăm și singuri". Cu Dumnezeu Înainte!

Ștefan Melinte

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

•        

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ



                                                                      

CRUCEA ȘI ATOMUL SAU DESPRE ȘTIINȚĂ ȘI RELIGIE

ȘTIÍNȚĂ - s. f. 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după fr. science). sursa: MDN '00 (2000)

ȘTIÍNȚĂ ~e f. 1) Sferă de activitate umană a cărei funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor despre realitate. ~e sociale. ~ele naturii. ◊ Om de ~ învățat; savant. 2) Totalitate a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu; disciplină. Cibernetica este o ~ recentă. ◊ ~ de carte a) cunoștințe elementare (de a scrie și de a citi); b) erudiție. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoaștere. ◊ A avea ~ despre ceva a avea cunoștință despre ceva. Cu (sau fără) ~a cuiva cu (sau fără) știrea cuiva. Cu bună ~ în mod conștient. [G.-D. științei; Sil. ști-in-] /a ști + suf. ~ință

• sursa: NODEX (2002)
 

RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință. ♦ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în școală, având ca scop educarea și instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.

• sursa: DEX '98 (1998)
 

Știința a influențat : omul, societatea umană și lumea în care trăim. Știința va influența și religiile din lumea noastră. Dintr-o instituție care în trecut  se opunea științei, Biserica Romano-Catolică a devenit în zilele noastre o instituție ce se deschide din ce în ce mai mult către știință și tehnologie. De curând papalitatea, din perspectiva dimensiunii de spirit a recunoscut că ,,teoria evoluției speciilor și big-bang-ul primordial nu sunt incompatibile cu existența unui creator, susținând că, dimpotrivă, aceste teorii ,,cer existența unui creator". ,,Big-bang-ul, pe care astăzi îl considerăm a sta la originea lumii nu contrazice intervenția creatorului divin, ci, mai degrabă, o cere. Evoluția în cadrul naturii nu este incompatibilă cu noțiunea de creație, pentru că evoluția are nevoie de crearea unor ființe care să evolueze", a spus Suveranul Pontif. Anterior, Papa  IOAN PAUL AL  II-lea  afirmase că evoluția ,,este mai mult decât o ipoteză", ,,este un fapt dovedit" și există indicii că acesta ar fi recunoscut despre existența altor ființe  și implicit de alte  lumi cerești. La începuturile sale, Biserica Primară era indiferentă față de știință. Această indiferență a continuat până către mijlocul secolului al XVII-lea, când inchiziția prin condamnarea prin arderea pe rug a lui Giordano Bruno și ulterior prin declararea drept eretică a teoriei lui Galileo Galilei privind rotirea pământului în jurul soarelui, atunci Biserica Romano-Catolică a intrat în conflict deschis cu știința. Din această perspectivă, conflictul a continuat secole și secole de-a rândul, până către zilele noastre, când datorită marilor descoperiri și exploziei în cunoaștere din sfera informațional-spațială, Biserica tinde să transforme conflictul deschis cu știința într-un dialog. A fost creată în acest sens, o Academie Pontificală de științe ce ,,reunește 80 dintre cei mai valoroși oameni de știință ai lumii, personalități cu religii diferite, agnostici sau atei". Acest for de știință al dimensiunii de spirit organizează anual o intâlnire într-o Adunare Plenară și Biserica Romano-Catolică, în acțiunile sale întru a rămâne credibilă în fața Lumii creștine se lasă ghidată de acest for scientic. Din această perspectivă, întrebarea care se pune este : ,,dintr-o apropiere și un dialog se va transforma atitudinea Bisericii Romano-Catolice  față de știință într-o alianță cu esthablismentul scientocrat? Pentru Lumea Creștină, Crucea reprezintă Calea de Spirit și Atomul REPREZINTĂ CUNOAȘTEREA ȘI DIMENSIUNEA SCIENTOCRATĂ. DE ASEMENEA SE PUNE ÎNTREBAREA : PENTRU CA LUMEA NOASTRĂ SĂ DĂINUE CĂTRE ERA DE STABILITATE ȘI APOGEU EVOLUTIV, CINE VA UNI CALEA DE SPIRIT CU DIMENSIUNEA SCIENTOCRATĂ?
Mesajul MIȘCĂRII EUHTEROGONIC-ORTODOXE către Lumea Creștină este : ,,Ortodocși, catolici, protestanți și neoprotestanți, misiunea noastră, a creștinilor de orice confesiune este ca împreună cu reprezentanții bisericilor și cultelor celorlalte popoare, să ne unim puterile, astfel încât să facem ca lumea și civilizația helio-terică să dăinuie spre a-și atinge apogeul ei evolutiv".

Ștefan Melinte
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

Ce este Euhterianismul?

Este sistemul filozofic spirit şi materie, undă şi corpuscul - cu origini în cele două curente filozofice: curentul euhter-ortodox şi curentul euhter-materialist.
Euhterianismul este asemenea unui dualism de curente de gândire şi este fondat pe contrariul divin (C: D / D ) : „există sau nu există Dumnezeu”, „să credem sau să nu credem în Dumnezeu”.
Euhterianismul este susţinut de Şcoala de Gândire Dainist-Euhteronă şi în fundamentele sale reuneşte cele două curente de gândire : curentul pro-religios Euhterogonic-Ortodox-(unda) (apropierea de Dumnezeu) şi curentul anti-religios, euhter-materialist (corpusculul) (îndepărtarea de Dumnezeu) cu origine în materialism. Aceste două mari curente de gândire, definesc planul unei veşnice oscilaţii în gândirea şi spiritualitatea lumilor universiene, în sensul de a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Intrând în dimensiunea spirituală a fiinţei umane, dacă vrem să credem, atunci mergând pe calea sfinţirii, a desăvârşirii şi mântuirii noastre ne vom apropia de Euhter-Ortodoxism şi prin astro-universiana credinţă de Dumnezeu Dyo Gohn, Creatorul nostru.
Dacă vrem să nu credem, atunci prin raţionalitate îndepărtându-ne de Dumnezeu, ne vom apropia de curentul Euhter-Materialist, dar fără a ne rătăci, noi vom cugeta liber, iar spre sfârşitul vieţii ne vom aminti că omul este spirit şi materie şi din nou ne vom întoarce spre Dumnezeu… În viaţa omului există situaţii când acesta crede în Dumnezeu, este tentat să creadă sau nu mai crede în Dumnezeu. În gândirea sa, omul are nevoie de un sistem filozofic care să-l susţină în a depăşi anumite stări de angoasă, de a trăi pur şi simplu sau de a birui. Acest sistem de gândire este sistemul euhterogonic-euhterian, dominat de credinţa astro-universiană. Euhter-Ortodoxismul (apropierea de Dumnezeu) şi Euhter-materialismul (îndepărtarea noastră de Dumnezeu), reprezintă polii fundamentali ai filozofiei euhteriene. Omul este spirit şi materie şi de aceea el oscilează în gândirea şi credinţa sa între cei doi poli fundamentali-polul de spirit (credinţa în Dumnezeu Creatorul) şi polul euhter-materialismului (negarea existenţei Lui Dumnezeu).
Gândirea şi credinţa omului interacţionează cu cele două sisteme filozofice-spiritualitatea creaţionist-idealistă şi euhter-materialismul evoluţionist, iar spectrele lor definesc filozofia supremă în orice spaţiu de cerebralitate a inteligenţei vii.
Credinţa Euhteriană, admite că omul în viaţa sa creştină are şi momente sau perioade când se îndepărtează de Dumnezeu prin necredinţă (intră în sfera gândirii materialiste). Întregul
spectru de credinţă şi necredinţă în Dumnezeu din viaţa enoriaşului euhter-ortodox, defineşte Credinţa Euhteriană.
Prin îndepărtarea sa de Dumnezeu, omul devine păcătos, uitând de însăşi esenţa sa de spirit şi materie. În viziunea euhter-materialistă se susţine că spiritul însoţeşte numai fiinţele vii, fiind necreat de o entitate spirit absolut.
Materia superior organizată ar fi suportul spiritului şi entităţile materiale vii, evoluate superior, ar genera spirit şi că spiritul ar dăinui numai atât cât entitatea materială – fiinţă ar fi vie. După moarte spiritul ar dispare inerțial pentru totdeauna. Euhter-materialismul exclude gândirea cu sens divin și susține calea adevărului absolut, care îl exclude pe Dumnezeu din viața și gândirea oricărei ființe din orice lume cerească a universului-o lume și un univers fără Dumnezeu. Se pune întrebarea : ființele teric-humanoide, euhter-materialiste mergând pe calea adevărului absolut, în gândirea și acțiunile lor îl pot exclude pe Dumnezeu? Noi credem că nu ar avea acest drept. De ce? Pentru că orice ființă teric-humanoidă, euhter-materialistă este o ființă materio-spirit și a-l exclude pe Dumnezeu din gândirea sa înseamnă a se automutila în spirit și a-și anula dimensiunea sa de spirit. O ființă teric-humanoidă și lumea ei planetară este limitată evolutiv în spațiu și timp. Ființa teric-humanoidă este ,,spirit și materie” și în spiritualitatea ei, Dumnezeu este Ființa Supremă care prin credința ei o poate ajuta și călăuzi spre a birui în lupta cu viața. Dumnezeu este în noi și în spiritualitatea noastră.
Dacă îl vom căuta, Dumnezeu ni se va descoperi. Se pune totuși întrebarea : cine îl poate exclude pe Dumnezeu din gândirea sa? Este un adevăr că unele ființe teric-humanoide se pot automutila în spirit, anulându-și spiritualitatea, negând evidența sa de ființă duală în spirit și materie.
Mai există și alte ființe care îl exclud pe Dumnezeu și între acestea amintim ființele materiale cu inteligență artificială, create de ființele umane și ființele cu un cod genetic parțial sau total sintetoid cu gene sintetice. Acestea sunt între ființele care îl pot exclude pe Dumnezeu.
Dacă omul nu este o ființă absolută, ce sens ar avea, spre a se însingura pe calea adevărului absolut euhter-materialist? Poate deveni omul, ca ființă imperfectă și neabsolută, posesorul înțelepciunii în adevăruri și al tehnologiilor supreme?
Nu credem, pentru că viața omului fără Dumnezeu este o viață fără de sens și acel om și lumea sa, undeva cândva în istoria spațio-timpului universian se va rătăci, întru-cât el nu știe de unde vine și încotro se îndreaptă.
Pentru ființele humanoid-terice este un adevăr, că omul este un suprem evolutiv care trebuie să-și recunoască propria condiție de ființă duală în spirit și materie și să-l accepte pe Dumnezeu în viața sa.
Ființele teric-humanoide ,,spirit și materie” care îl au pe Dumnezeu călăuză în viața lor sunt ființe puternice și cutezătoare în a dăinui în universul așa cum el este.
Mistica omului ,,spirit și materie” este o mistică rațională în timp ce îndepărtarea sa, de Dumnezeu este rătăcire și deșărtăciune. Ființele materialiste cu inteligență artificială și ființele cu cod genetic sintetoid nu au Dumnezeu și nu sunt ființe mistice.
Mistica monahică a anulării dimensiunii scientic-materialiste a ființei umane tinde a deveni o mistică deșartă a însingurării și prăbușirii în sine, a omului deșart.
Mistica Credinței Euhterogonic-Ortodoxe, sub Puterea Lui Dumnezeu este o mistică rațională, care pe lângă dimensiunea în spirit recunoaște și dimensiunea scientic-materialistă a ființei umane și dreptul omului biblic la creație de sine și expansiune.
Din perspective euhterogonic-ortodoxe, omul teric-humanoid trebuie să aleagă între expansiunea către un ,,cer nou și un pământ nou” sau trăirea în mistica deșartă a prăbușirii în sine și extincției.

ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ



                                               





Ce este euhter-materialismul?

Este un curent filozofic fundamentat pe un sistem de aproximări filozofice în calea adevărului absolut.
1. În universul euhter-materialist există o infinitate şi concomitenţă de big-bang-uri sub-universiene.
Comentariu: prima dintre aceste aproximări filozofice este: întru-cât se consideră că ,,întreaga materie” nu ar avea nici un ,,motiv” spre a se chirci-strânge-aduna şi concentra într-o singură sferă punctică, spre a exploda într-un singur şi primordial big-bang, curentul filozofic euhter-materialist admite aproximaţia filozofică privind infinitatea şi concomitenţa de big-banguri sub-universiene.
2.Viaţa coexistă cu neviaţa, este infinită şi concomitentă.
Comentariu: a doua aproximaţie filozofică euhter-materialistă este: în enti-materiumul universian viaţa coexistă cu neviaţa, este concomitentă şi infinită. Entităţile fiinţiale vii sunt forme de materie şi energie. Omul este o entitate fiinţială vie cu origini în evoluţia de materie şi energie universiană.
3. Omul, în esenţa sa universiană este o fiinţă superior-inteligentă-materie-energie evolutivă.
Comentariu : În evoluţia sa, către stadiul suprem de supercivilizaţie, omul se va crea pe sine, va evolua şi dăinui.
4. Apogeul fiinţial humanoid este cunoaştere, deţinere şi control de tehnologii privind creaţia de sine, expansiunea şi dăinuirea în universul aşa cum el este.
5. Omul, propulsat de lumea sa poate emicosmogra pe alte planete şi poate expansiona în univers.
6. Între lumile cereşti de fiinţe humanoide poate exista comunicare, schimburi de informaţii şi tehnologie.
7. Apogeul evolutiv al lumilor cereşti este prima premisă a comunicării, schimbului de informaţii şi tehnologie între lumile cereşti.
8. Contemporaneitatea de apogee evolutive este a doua premisă privind comunicarea, schimbul de informaţii şi tehnologie.
9. Comunicarea, vizita, întâlnirea, cooperarea, schimbul de informaţii şi tehnologie, este mult mai probabil posibil între lumile cereşti cele mai apropiate.
10. Orice lume cerească de fiinţe humanoide poate evolua şi dăinui spre stadiul suprem de super-civilizaţie, dar nu va fi niciodată veşnică.
Curentul filozofic euhter-materialist în sistemul său de aproximări operează cu câmpuri de noţiuni şi sfere de cunoaştere cum sunt: teoriile despre cosmogonia universului şi a sistemului nostru solar, apariţia şi evoluţia omului şi a lumii sale, sfere de cunoaştere abstractă ce se cristalizează în teorii scientice, adevăruri filozofice, scientice despre materie, spaţiu şi timp, postulate, leme şi concepte.

Har, iubire şi pace pentru români!

Ștefan Melinte
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

Ce este Euhterogonismul-Ortodox sau Euhter-Ortodoxismul?

Este un curent filozofic, fundamentat pe un sistem de aproximări în calea de spirit.
,,Euhterogonul" este Sfânta Scriptură Cerească a românilor.
Mişcarea Euhterogonic-Ortodoxă, prin Revoluţia Spiritualităţii Ortodoxe susţine transcenderea de la Credinţa Ortodoxă a lumii de azi la Euhterianism, schimbări în statutul Bisericii Ortodoxe Române de Stil Nou, drepturi pentru enoriaşii Creştin-Ortodocşi, echilibrarea raporturilor de putere între masele de enoriaşi şi Clerul Ortodox Autocrat. Se apreciază că epoca de trecere la euhterianism ar fi în România de peste treizeci de ani, epocile fiind diferite de la o Ţară Ortodoxă la o altă ţară, după mărimea ţărilor şi rezistenţa inerţială a Înaltului Cler Ortodox. Iată cele douăsprezece aproximări în calea de spirit sintetizate în cele 12 teze euhterogonice.:
1.Dumnezeu Dyo Gohn este Creatorul Marelui univers, al vieţii.şi al lumilor cereşti universiene.
2.Dumnezeu Dyo Gohn este Veşnic şi este Unul în Fiinţă.
3.Fiul Lui Dumnezeu este Întrupare Dumnezeiască printre fiinţele om din lumile cereşti şi Mântuitor al acestor lumi.
4.În Credinţa Astro-Universiană a lumilor cereşti, Sfânta Treime este: Dumnezeu Dyo Gohn - Creatorul Marelui Univers, Fiul Luieste: Dumnezeu Dyo Gohn - Creatorul Marelui Univers, Fiul Lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt.
5.Duhul Sfânt este Duhul Sfânt pentru a toate lumile şi civilizaţiile cereşti universiene.
6.Omul,Creaţia Lui Dumnezeu este un suprem evolutiv.
7.Sub Puterea Lui Dumnezeu Dyo Gohn, omul se va înnobila şi prin creaţie de sine poate renaşte şi dăinui.
8.Prin Misterul Tamaadului (Trapersului) între spiritul defunctului om origine şi spiritul fiinţei ehonice cu determinaţii în acelaşi cod genetic origine ( C.G.O. ) , poate avea loc un transfer de personalitate şi niciodată un transfer de spirit.
9.Dumnezeu este prezent pretutindeni, în orice, oriunde şi oricând în Creaţia Sa universiană.
10.Păcatul strămoşesc este universal pentru oricare din fiinţele create de Dumnezeu Dyo Gohn după chipurile şi asemănarea Sa, în orice lume cerească a Marelui Univers.
11.În Marele Univers orice evoluţie a unei lumi cereşti, civilizaţii de fiinţe inteligente om poate cuprinde cel mult şase ere.
Hexeuhteriul
I. EN - era naturală,
II. EH ON - era omului natural (biblic),
III. EH OON – era omului omului natural (DIOTERO),
IV. EH OOON – era omului omului omului natural (ADEEHON),
V. EH OOOON – era omului omului omului omului
Natural (EUHTERO),
VI. EH OOOOON – era transextinctivă.
12.În eshatologia Credinţei Astro-Universiene a lumilor cereşti, sfârşitul lumii noastre pământene nu este şi nu înseamnă sfârşitul lumilor cereşti universiene.
Cele douăsprezece aproximări din calea de spirit nu sunt imuabil- infailibile şi nu se pot constitui în adevăruri supreme de credinţă. Euhterianismul sau Credinţa Euhterogonic-Ortodoxă, a treia dimensiune de spiritualitate ortodoxă, spre deosebire de primele două dimensiuni de spiritualitate ortodoxă nu are pretenţii absolutiste şi imuabil-infailibile despre aproximaţiile sale din calea de spirit. Prin urmare Credinţa Euhterogonic-Ortodoxă nu este un sistem imuabil-infailibil de dogme şi jurisdicţie canonică. Gândirea euhterogonic-ortodoxă, definită de cele douăsprezece aproximări din calea de sprit nu este un model absolutist-standard şi este însoţită de toleranţe şi abateri de reprezentare. Avem nevoie de noi reprezentări despre ceea ce înseamnă a fi ortodox, pentru că omul însăşi din esenţa sa de spirit şi materie este un abate şi un oscilant. Orice om păcătos este un eterodox, adică un om care oscilează şi se abate, care încalcă sistemul de dogme şi jurisdicţie canonică ortodoxă. Prin urmare, catolicii, protestanţii şi neoprotestanţii sunt eterodocşi, atât prin învăţăturile lor de credinţă cât şi ca oameni, credincioşi ai acelor culte. Credinţa în Dumnezeu se aseamănă cu o cometă, la care capul este Dumnezeu întreit în persoane şi haloul este biserica Domnului Iisus Hristos, alcătuită din ortodocşi, catolici, protestanţi şi neoprotestanţi. În Ierarhia Bisericii, Domnul Iisus Hristos este Capul Bisericii şi Duhul Sfânt este prezent şi conduce în Biserică.

Har, iubire şi pace pentru români!


Ştefan Melinte
MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

MISTICA EUHTEROGONICĂ

Mistic,-ă I.1. stăpânit de misticism.2.ascuns, neștiut,tainic II. S.m.f. adept al misticismului.III.s.f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism.(fr. mistique.gr.mystikos).Dicționar.Marele Dicționar de Neologisme-M.D.N./Permalink.
Mistică-s.f. Doctrină și mistică religioasă care tinde prin asceză, meditație etc.să determine un contact direct sau o comuniune între om și divinitate; misticism {gen.-cii/cf.fr.mistique}.
Isihasm s.n.- doctrină ascetico-mistică, apărută în secolul XIV la Bizanț, potrivit căreia, ascetismul și extazul constitue instrumentele prin care omul poate să recepteze lumina harului(energia emanată de Dumnezeu) și să ajungă astfel la perceperea ei senzorială. Îi este proprie introducerea ,,rugăciunii Lui Iisus”(rugăciunea minții) prin care se realizează o stare de concentrare a minții în urcământul spre Dumnezeu și de pace lăuntrică în care sufletul se deschide total Lui Dumnezeu.-provine din limba greacă de la cuvântul ,,hesekia”(hisihia) și în sens propriu înseamnă liniște. Sursa Dicționarul religios 1994. Prin dimensiunile sale mistice, isihasmul a fost combustia vieții monahal-monastice și a revitalizat în dimensiunea sa primară de spirit ortodoxia. Unii isihaşti şi teologi ortodocşi privesc spiritualitatea ortodoxă ca pe o existenţă static-imuabulă şi se opun ca în Biserica Ortodoxă Română să fiinţeze trei dimensiuni de spiritualitate ortodoxă. Filozofia mistică ortodoxă este reprezentată de mistica monastică a însingurării prin trăirea în comuniune cu Dumnezeu şi retragerea din lume. Şcoala euhteronă, în dimensiunea sa mistică ancorează în spaţiul dintre Dumnezeu, ştiinţă şi filozofie. Filozofia mistică euhteroniană se originează în contrariul divin : ,,există sau nu există Dumnezeu” ; ,,să credem sau să nu credem în Dumnezeu”.
În euhterogonismul ortodox, drumul credinţei şi cunoaşterii este calea noastră a românilor spre libertate şi mântuire, pentru că prin credință și cunoaștere suntem mai aproape de Dumnezeu. Orice român sau fiinţă ehonică, prin educaţie, instrucţie, studii şi experienţă de muncă şi viaţă, poate deveni un ehon ciberian şi prin credinţă și cunoaștere un ciber-euhterian. Pentru români, aspiraţia spre libertate, înălțare întru credință și cunoaștere este veşnică.
În dimensiunea sa esoterică, Mişcarea Euhterogonic-Ortodoxă este şi o mişcare de cunoaştere a spiritului divin, care dezvăluie către români primirea învăţăturii mistice a lumilor cereşti, prin care românii sunt îndreptăţiţi de a participa la conducerea spirituală a lumii noastre. Este necesar, azi mai mult ca oricând, ca românii prin ştiinţa despre spirit şi lumile superioare să participe la conducerea spirituală a lumii noastre. Mistica ciber-euhteriană propovăduieşte despre descoperirea unor învăţături şi tehnologii ale unor popoare şi civilizaţii spre a se obţine puteri magice în a comunica şi realiza schimburi de tehnologii cu alte lumi. Prin mistică și mediumism scientic este posibil pentru lumea noastră de azi, crearea unor tehnologii de acces în spaţiul locuibil galactic din imediata noastră apropiere. În acest sens mistica ciber-euhteriană este mistica puterilor magice, obţinute prin credinţă şi cunoaştere. Prin finalitatea sa pragmatică, mistica și mediumismul euhterogonic se deosebesc de mistica ortodoxă monahico-monastică a însingurării tainice și comuniunii dintre om și Dumnezeu. Euhterianismul este credinţa monoteistă supremă a lumilor cereşti, care precede în spirit iudaismul şi iudeo-creştinismul. Întrucât, iudaismul propovăduiește în lumea noastră un iudeo-centrism în viața de spirit și încearcă să elimine ocult neamurile de la conducerea spirituală, în lumea noastră de azi asistăm la o aprigă luptă de spirit între iudaism şi iudeo-creştinism.
În reprezentarea raţională, Iudaismul şi unele biserici creştine protestante, neagă Dumnezeirea Fiului, considerând că este o hulă la adresa Lui Dumnezeu - că Iisus Hristos se consideră pe sine că este Fiul Lui Dumnezeu.
Gândirea religioasă iudaică şi cea de reverberaţie protestantă susţine, că Iisus Hristos nu este Fiul Lui Dumnezeu de o Fiinţă cu Dumnezeu şi egală cu Dumnezeu, pentru că atunci lumea ar trebui să creadă în doi Dumnezei şi ar decade într-un dualism zeesc.
În istoria astrală a credinţelor lumilor cereşti, Dumnezeu Gohn îl precede pe Dumnezeu Yahwe, Zeul suprem cu care vechii evrei îşi împletesc istoria lor ca popor ales. În spiritualitatea istoriei tribale a vechilor evrei, Dumnezeu este reprezentarea divină a Lui Dumnezeu Gohn, Marele Creator al universului aşa cum el este, al vieţii şi al lumilor cereşti.
În euhterianism, Dumnezeu Gohn poate avea fii în oricare lume cerească a universului şi atunci în credinţa noastră astro-universiană, Iisus Hristos, Născut în lumea noastră prin Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria este Fiul Lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Iisus Hristos este fiul omului, dar prin credinţa şi unirea sa mistică în spirit cu Dumnezeu Gohn Tatăl, El creşte în har şi se îndumnezeieşte sub puterea divină şi creştinii îl consideră pe El că este Însuşi Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu Întrupat în om.
În mistica ciber-euhteriană, omul lumii noastre poate intra în rezonanţă cu vibraţia de spirit a altor fiinţe din lumile cereşti şi Fiul uneşte în spirit omul lumilor cereşti cu Dumnezeu Gohn, Marele Creator. Dumnezeu Gohn este unul în Fiinţă, cu putere absolută, entitate şi Demiurg Suprem. Pentru mântuirea lumilor cereşti, Dumnezeu Gohn trimite în lumi pe Mesia şi în lumea noastră Mesia este Iisus Hristos, Unicul Fiu, Fiul Lui Dumnezeu, Născut şi nu făcut, Iisus Hristos este Întrupare Dumnezeiască printre fiinţele om din lumea noastră. În raţionalitatea euhteriană, Dumnezeu Gohn este unic în Fiinţa Sa, însă în reprezentarea noastră de credinţă, Dumnezeu Gohn este o unică Fiinţă dar întreită în persoane: Dumnezeu, Fiul şi Duhul Sfânt. Dogma Sfintei Treimi defineşte actul de credinţă, ce credem şi cum credem noi că Dumnezeu acţionează în lumile cereşti şi nu actul raţional că Dumnezeu este unic în Fiinţa Sa. În mistica euhter-ortodoxă, universul euhterogonic este înțeles a fi drept ,,un univers de universuri și o lume de lumi cerești”. Prin urmare, în universul euhterogonic viața este infinită și veșnică, dar nici-o lume ceresc-planetară nu este veșnică. În universul euhterogonic-ortodox există lumi cerești concomitente, dar comunicarea și schimbul de tehnologii dintre aceste lumi este extrem de rar, acest schimb de informații și tehnologii fiind mult mai probabil posibil între lumile cerești cele mai apropiate. În mistica biblică, omul ca entitate ființială, origine se aseamănă cu Dumnezeu și a fost creat de Dumnezeu – lumea noastră fiind o lume singular-unică.
Dumnezeu Dyo Gohn ni se poate descoperi şi se poate manifesta într-o infinitate de dimensiuni spirituale, dar noi în credinţa noastră astro - universiană considerăm că Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt cele trei dimensiuni fundamantale de manifestare a divinităţii. Mistica Euhter-Ortodoxă determină în unii oameni capacitatea de spirit spre o înţelegere supraraţională şi suprasensibilă, care permite prin experienţă interioară contactul cu lumea divină. În Euhter-Ortodoxism, unirea mistică cu Dumnezeu are loc prin rugăciune în sens hristologic şi rugăciunea se face pentru sănătate, pentru liniştea sufletului, pentru creşterea puterii lăuntrice, pentru izbândă în acţiuni şi pentru împlinirea voinţei noastre, care trebuie să fie în acord cu legile divine.
În Creştinismul Ortodox pe Stil Vechi, ultra-ortodocşii-contemplativişti, în acțiunea lor de a apăra dreapta credință statuată prin dogmatica și jurisdicția canonică primară neagă drepturile și libertățile cetățenești constituționale între care libertatea de conștiință și de credință, intrând în conflict cu puterea statală, întru-cât influenţează enoriaşii către o trăire interioară de însingurare mistică în afara societăţii şi prin această înclinaţie se slăbeşte vitalitatea şi forţa noastră de popor bine credincios. Euhter-ortodocşii se declară pentru un nou spirit comunitar și se opun decăderii într-un misticism găunos, considerând că viaţa lor activă, enoriaşii trebuie să o dedice familiei şi comunităţii, deoarece ei sunt oameni societali ai epocii în care trăiesc.
Euhter-Ortodocşii celebrează spiritul de luptă şi au o atitudine eroică împotriva decăderii economice sau în conflicte militare.
În Credinţa lor, Euhterogonic-Ortodoxă, românii, consideră că fiecare cetăţean rehon este un homstat, care în decursul vieţii sale luptă pentru un trai mai bun şi pentru interesele ţării sale.
Desăvârşirea spirituală şi mistica unei comuniuni cu divinitatea este admisă în întregime pentru viaţa monahală dar pentru enoriaşi rehoni, numai după vârsta de 65 de ani, când aceştia deveniţi bunici se pot dedica creşterii nepoţilor, dar şi unei mai intense vieţi spirituale prin participarea la slujbe religioase şi la viaţa comunităţilor euhter-ortodoxe.
După anul 1989, sub masca ecumenică, se înteţesc influenţele malefice ale unor secte şi biserici. Apar ca ciupercile după ploaie: astrologi, chiromanţi, ghicitori, bioterapeuţi, vrăjitori şi vrăjitoare care amplifică fenomenul căderii într-un misticism nefast, pe fondul instabilităţii locului de muncă, al stresului existenţial şi al insecurităţii vieţii. Ocultismul religios şi palavragii obscurantisto-mistici, cu voia sau fără de voia lor se află în slujba unor forţe externe.
Însăşi unii ultra-ortodocşi contemplativişti, ancorând în sfera unei false polemici de calendar sau a formei fără fond, îngroaşă rândurile ocultismului religios retrograd, ţinându-i pe români în întuneric. Mişcarea Euhterogonic-Ortodoxă nu este în contradicţie cu spiritul scientic al epocii noastre şi din contră, ea este împotriva celor care se consideră pe ei că sunt proprietarii adevărului absolut despre credinţă. Mişcarea Euhter-Ortodoxă susţine de asemenea, că dacă spiritul scientic, euhterian ar domina în spiritualitatea românilor, atunci s-ar crea şi implementa politici guvernamentale capabile de refacerea vieţii social economic-politice, a marilor capacităţi de producţie şi de recucerire a pieţelor externe pierdute.
Deoarece omul este spirit şi materie, noi credem că trăirea în Dumnezeu şi vechea Credinţă Ortodoxă nu trebuie să ne facă să ne îndepărtăm de spiritul scientocrat. Şcoala Spiritului Ciberehonic Euhterian trebuie să influenţeze Spaţiul Ortodox al românilor, în sensul că un nucleu de înţelepţi euhteroni primeşte mesajul divin care să trezească în popor înţelegerea în masă spre a se întoarce la Credinţa Euhterogonic-astrală a lumilor cereşti. Aceasta este una din misiunile M.E.O., care va anticipa evoluţia civilizaţiei teric-humanoide şi evoluţia noastră ca popor bine-credincios şi va spiritualiza poporul nostru spre o emergenţă mesianică în era apogeului evolutiv. Aceşti maeştri ai înţelepciunii rehonice euhterian-ortodoxe, vor conduce comunităţi ehonice prin centre spirituale spre era apogeului evolutiv. Creaţia de sine a omului şi expansiunea civilizaţiei noastre din virtualitatea de spirit, vor fi real şi adevăr. Din rândurile rehonilor euhterieni se vor ridica înţelepţii adevăraţi ai poporului, care împreună cu reprezentanţii vieţii spirituale ai altor popoare vor fi între conducătorii spirituali ai acestei lumi. Mistica euhteriană ne revelează nouă astăzi, că sub Puterea Lui Dumnezeu, omul biblic se va crea pe sine şi prin evoluţia sa euhterogonică va expansiona, cucerind şi alte spaţii astrale. Spiritul rehonic va triumfa în cerebralitatea românilor.

Ştefan Melinte
Mişcarea Euhter-Ortodoxă

MIŞCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

ASCEZA


Asceza-s.f.Ascetism;p.ext. ansamblu de exerciții fizice și spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări.-Din fr.ascese.
Asceză s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie; stare de spirit a asceților, aspirație către cele mai înalte virtuți, viață austeră impusă benevol.
Ascet-persoană care practică asceza; pustnic, sihastru,; fig.-persoană care duce o viață austeră și retrasă.
Ascetică-ramură a teologiei care se ocupă cu viața și operele unor asceți creștini; expunere științifică a ascetismului. Din fr. ascetique.
Surse Dicționare Dex (1998), (2009), D.N.(1986), Sinonime (2002).
Cât de asceți și cât de mistici suntem noi românii?
Asceza este disciplina în spirit şi în acelaşi timp şi un act de voinţă şi selecţie în a trăi viaţa creştină. La noi, asceza a fost practicată prin isihasm de călugări ortodocși în schituri monastice și în mănăstiri.
Ascetismul conduce la creşterea capacităţilor volitiv- mentale şi autocontrol asupra acţiunilor şi simţurilor noastre.
Prin asceză, post şi înfrânare, creştinii euhterogonic- ortodocşi se îndepărtează de lumea drogurilor şi prostituţiei sau de căderea într-o viaţă de alcool şi tabagism.
În euhter-ortodoxism, euhter-materialiştii sunt creştini decăzuţi în dimensiunea lor spirituală, cei ce cad mai repede pradă tentaţiilor sau unor pofte, care mai târziu vor deveni patimi apăsătoare pentru sufletul lor. Pentru ei este necesar a se curăţi şi elibera purificator de povara patimilor şi prin iluminare a trăi sub dreapta lege, postind în credinţă şi înfrânându-se de îmbietoarele tendinţe ale deşărtăciunii patimilor. Sute şi sute de milioane de creştini trăiesc sub dreapta lege se înfrânează de la pofte şi tentaţii, însă şi dintre ei sunt unii care decad. Şi astfel şi acei creştini euhter-ortodocşi care decad, este necesar a se întoarce către asceza înfrânării şi în a posti, spre a se îndepărta de cele rele şi a se reveni pe calea cea bună a îndreptării. Dintre creştinii euhter-ortodocşi, numai cei ce trăiesc o viaţă monahală pot accede către mistica euhter-ortodoxă a unirii cu Dumnezeu. În fundamentul său şi în tradiţia confesiunii euhter-ortodoxe, asceza reprezintă voinţa de disciplinare a sufletului şi a trupului prin abstinenţă în ceea ce priveşte hrana, viaţa sexuală, prin rugăciune și prin adoptarea unor exerciţii fizice şi de spirit, considerate purificatoare. Asceza şi postul determină un autucontrol şi în viaţa sexuală, omul care se înfrânează şi are o dietă alimentară apropiată de natură este viril şi are voinţă de a trăi iar cei ce se lasă conduşi de simţuri şi pofte nesăbuite decad într-o viaţă de desfrâu, ruinându-se pe ei şi familiile lor. Munca şi hrana sănătoasă întreţin ecilibrul hormonal al vieţii şi sănătatea mintală. În lumea noastră şi în lucrarea sa publică, îndelung şi adeseori Mântuitorul postea, priveghea şi se ruga.,,Privegheaţi şi vă rugaţi”, ne îndeamnă Mântuitorul Iisus Hristos, ,,luaţi seama la voi înşi-vă să nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii”, ,,fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru, Cel Ceresc, Desăvârşit este”. În Creştinismul Ortodox pe Stil Vechi, suntem îndemnaţi să nu ne băgăm în minte, în conştiinţă lucruri care vin prin simţuri şi care pot tulbura aşezarea minţii, să ocolim pricinile de cădere în păcatele de sexualitate, de mândrie, de lene, de mânie şi de toate patimile. Ancorarea în spaţiul unor constrângeri, cum ar fi: nespălarea, renunţarea la somn şi căldură, tăcerea şi izolarea, pribegia cerşetoare, renunţarea la viaţa socială şi la dezvoltarea propriei personalităţi, renunţarea la unele plăceri lumeşti, reprezintă de asemenea forme de asceză şi un spirit de frondă la adresa modelului de viaţă impus de societate. Puterea politică euhteriană, repudiază aceste forme de asceză, considerându-se că duc la decăderea personalităţii umane şi la pasivism trândav.

Har, iubire şi pace pentru români!

Ştefan Melinte
Mişcarea Euhter-Ortodoxă