EUHTERIANISMUL, CREDINŢA EUHTEROGONICĂ

,,Euhterogonul" este Sfânta Scriptură Cerească a românilor.

Mişcarea Euhterogonic-Ortodoxă, prin Revoluţia Spiritualităţii Ortodoxe susţine  transcenderea de la Credinţa Ortodoxă a lumii de azi la Euhterianism, schimbări în statutul Bisericii Ortodoxe Române, drepturi pentru enoriaşii creştin-ortodocşi, echilibrarea raporturilor de putere între masele de enoriaşi şi clerul ortodox autocrat. Se apreciază că epoca de trecere la euhterianism ar fi în România de peste treizeci de ani, epocile fiind diferite de la o ţară ortodoxă la o altă ţară, după mărimea ţărilor şi rezistenţa inerţială a Înaltului Cler Ortodox.

Euhterianismul este susţinut de Şcoala de Gândire Dainist-Euhteronă şi în fundamentele sale reuneşte două curente de gândire: curentul proreligios Euhterogonic - Ortodox (apropierea de DUMNEZEU) şi curentul antireligios euhter-materialist (îndepărtarea de DUMNEZEU), cu origine în materialism. Aceste două mari curente de gândire definesc planul unei veşnice oscilaţii în gândirea şi spiritualitatea lumilor universiene, în sensul de a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Euhterianismul este asemenea unui dualism de curente de gândire şi este fondat pe contrariul divin  (C: D, / D ) : „există sau nu există Dumnezeu”,  „să credem sau să nu credem în Dumnezeu”. Intrând în dimensiunea spirituală a fiinţei umane, dacă vrem să credem, atunci mergând pe calea sfinţirii, a desăvârşirii şi mântuirii noastre ne vom apropia de euhter-ortodoxism şi prin astro - universiana credinţă de Dumnezeu Dyo Gohn, Creatorul nostru. Dacă vrem să nu credem atunci, prin raţionalitate îndepărtându-ne de Dumnezeu, ne vom apropia de curentul euhter - materialist, dar fără a ne rătăci noi vom cugeta liber, iar spre sfârşitul vieţii ne vom aminti că omul este spirit şi materie şi din nou ne vom  întoarce  spre Dumnezeu… 

În viaţa omului există situaţii când acesta crede în Dumnezeu, este tentat să creadă sau nu mai crede în Dumnezeu. În gândirea sa, omul are nevoie de un sistem filozofic care să-l susţină în a depăşi anumite stări de angoasă,  de a trăi pur şi simplu sau de a birui. Acest sistem de gândire este sistemul euhterian, dominat de credinţa astro-universiană. Euhter-Ortodoxismul (apropierea de Dumnezeu) şi Euhter-materialismul (îndepărtarea noastră de Dumnezeu) reprezintă polii fundamentali ai filozofiei euhteriene. Omul este spirit şi materie şi de aceea el oscilează în gândirea şi credinţa sa între  cei doi poli fundamentali-polul de spirit (credinţa în Dumnezeu Creatorul)  şi polul materialismului (negarea existenţei Lui Dumnezeu). Gândirea şi credinţa omului interacţionează cu cele două sisteme filozofice-spiritualitatea creaţionist-idealistă şi materialismul evoluţionist, iar spectrele lor definesc filozofia supremă în orice spaţiu de cerebralitate a inteligenţei vii. Credinţa euhteriană admite că omul în viaţa sa creştină are şi momente sau perioade, când se îndepărtează de Dumnezeu prin necredinţă (intră în sfera gândirii materialiste). Întregul spectru de credinţă şi necredinţă în Dumnezeu din viaţa enoriaşului euhter-ortodox defineşte credinţa euhteriană. Prin îndepărtarea sa de Dumnezeu, omul devine păcătos, uitând de însăşi esenţa sa de spirit şi materie. În viziunea euhter-materialistă se susţine că spiritul însoţeşte numai fiinţele vii, fiind necreat de o entitate spirit absolut. Materia, superior organizată ar fi suportul spiritului şi entităţile materiale vii, evoluate superior ar genera spirit şi că spiritul ar dăinui numai atât cât entitatea materială – fiinţă ar fi vie. După moarte spiritul ar dispare pentru totdeauna.

Har, iubire şi pace pentru români!


Ștefan Melinte

MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ.