MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ

Ce este Euhterianismul?

Este sistemul filozofic spirit şi materie, undă şi corpuscul - cu origini în cele două curente filozofice: curentul euhter-ortodox şi curentul euhter-materialist.
Euhterianismul este asemenea unui dualism de curente de gândire şi este fondat pe contrariul divin (C: D / D ) : „există sau nu există Dumnezeu”, „să credem sau să nu credem în Dumnezeu”.
Euhterianismul este susţinut de Şcoala de Gândire Dainist-Euhteronă şi în fundamentele sale reuneşte cele două curente de gândire : curentul pro-religios Euhterogonic-Ortodox-(unda) (apropierea de Dumnezeu) şi curentul anti-religios, euhter-materialist (corpusculul) (îndepărtarea de Dumnezeu) cu origine în materialism. Aceste două mari curente de gândire, definesc planul unei veşnice oscilaţii în gândirea şi spiritualitatea lumilor universiene, în sensul de a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Intrând în dimensiunea spirituală a fiinţei umane, dacă vrem să credem, atunci mergând pe calea sfinţirii, a desăvârşirii şi mântuirii noastre ne vom apropia de Euhter-Ortodoxism şi prin astro-universiana credinţă de Dumnezeu Dyo Gohn, Creatorul nostru.
Dacă vrem să nu credem, atunci prin raţionalitate îndepărtându-ne de Dumnezeu, ne vom apropia de curentul Euhter-Materialist, dar fără a ne rătăci, noi vom cugeta liber, iar spre sfârşitul vieţii ne vom aminti că omul este spirit şi materie şi din nou ne vom întoarce spre Dumnezeu… În viaţa omului există situaţii când acesta crede în Dumnezeu, este tentat să creadă sau nu mai crede în Dumnezeu. În gândirea sa, omul are nevoie de un sistem filozofic care să-l susţină în a depăşi anumite stări de angoasă, de a trăi pur şi simplu sau de a birui. Acest sistem de gândire este sistemul euhterogonic-euhterian, dominat de credinţa astro-universiană. Euhter-Ortodoxismul (apropierea de Dumnezeu) şi Euhter-materialismul (îndepărtarea noastră de Dumnezeu), reprezintă polii fundamentali ai filozofiei euhteriene. Omul este spirit şi materie şi de aceea el oscilează în gândirea şi credinţa sa între cei doi poli fundamentali-polul de spirit (credinţa în Dumnezeu Creatorul) şi polul euhter-materialismului (negarea existenţei Lui Dumnezeu).
Gândirea şi credinţa omului interacţionează cu cele două sisteme filozofice-spiritualitatea creaţionist-idealistă şi euhter-materialismul evoluţionist, iar spectrele lor definesc filozofia supremă în orice spaţiu de cerebralitate a inteligenţei vii.
Credinţa Euhteriană, admite că omul în viaţa sa creştină are şi momente sau perioade când se îndepărtează de Dumnezeu prin necredinţă (intră în sfera gândirii materialiste). Întregul
spectru de credinţă şi necredinţă în Dumnezeu din viaţa enoriaşului euhter-ortodox, defineşte Credinţa Euhteriană.
Prin îndepărtarea sa de Dumnezeu, omul devine păcătos, uitând de însăşi esenţa sa de spirit şi materie. În viziunea euhter-materialistă se susţine că spiritul însoţeşte numai fiinţele vii, fiind necreat de o entitate spirit absolut.
Materia superior organizată ar fi suportul spiritului şi entităţile materiale vii, evoluate superior, ar genera spirit şi că spiritul ar dăinui numai atât cât entitatea materială – fiinţă ar fi vie. După moarte spiritul ar dispare inerțial pentru totdeauna. Euhter-materialismul exclude gândirea cu sens divin și susține calea adevărului absolut, care îl exclude pe Dumnezeu din viața și gândirea oricărei ființe din orice lume cerească a universului-o lume și un univers fără Dumnezeu. Se pune întrebarea : ființele teric-humanoide, euhter-materialiste mergând pe calea adevărului absolut, în gândirea și acțiunile lor îl pot exclude pe Dumnezeu? Noi credem că nu ar avea acest drept. De ce? Pentru că orice ființă teric-humanoidă, euhter-materialistă este o ființă materio-spirit și a-l exclude pe Dumnezeu din gândirea sa înseamnă a se automutila în spirit și a-și anula dimensiunea sa de spirit. O ființă teric-humanoidă și lumea ei planetară este limitată evolutiv în spațiu și timp. Ființa teric-humanoidă este ,,spirit și materie” și în spiritualitatea ei, Dumnezeu este Ființa Supremă care prin credința ei o poate ajuta și călăuzi spre a birui în lupta cu viața. Dumnezeu este în noi și în spiritualitatea noastră.
Dacă îl vom căuta, Dumnezeu ni se va descoperi. Se pune totuși întrebarea : cine îl poate exclude pe Dumnezeu din gândirea sa? Este un adevăr că unele ființe teric-humanoide se pot automutila în spirit, anulându-și spiritualitatea, negând evidența sa de ființă duală în spirit și materie.
Mai există și alte ființe care îl exclud pe Dumnezeu și între acestea amintim ființele materiale cu inteligență artificială, create de ființele umane și ființele cu un cod genetic parțial sau total sintetoid cu gene sintetice. Acestea sunt între ființele care îl pot exclude pe Dumnezeu.
Dacă omul nu este o ființă absolută, ce sens ar avea, spre a se însingura pe calea adevărului absolut euhter-materialist? Poate deveni omul, ca ființă imperfectă și neabsolută, posesorul înțelepciunii în adevăruri și al tehnologiilor supreme?
Nu credem, pentru că viața omului fără Dumnezeu este o viață fără de sens și acel om și lumea sa, undeva cândva în istoria spațio-timpului universian se va rătăci, întru-cât el nu știe de unde vine și încotro se îndreaptă.
Pentru ființele humanoid-terice este un adevăr, că omul este un suprem evolutiv care trebuie să-și recunoască propria condiție de ființă duală în spirit și materie și să-l accepte pe Dumnezeu în viața sa.
Ființele teric-humanoide ,,spirit și materie” care îl au pe Dumnezeu călăuză în viața lor sunt ființe puternice și cutezătoare în a dăinui în universul așa cum el este.
Mistica omului ,,spirit și materie” este o mistică rațională în timp ce îndepărtarea sa, de Dumnezeu este rătăcire și deșărtăciune. Ființele materialiste cu inteligență artificială și ființele cu cod genetic sintetoid nu au Dumnezeu și nu sunt ființe mistice.
Mistica monahică a anulării dimensiunii scientic-materialiste a ființei umane tinde a deveni o mistică deșartă a însingurării și prăbușirii în sine, a omului deșart.
Mistica Credinței Euhterogonic-Ortodoxe, sub Puterea Lui Dumnezeu este o mistică rațională, care pe lângă dimensiunea în spirit recunoaște și dimensiunea scientic-materialistă a ființei umane și dreptul omului biblic la creație de sine și expansiune.
Din perspective euhterogonic-ortodoxe, omul teric-humanoid trebuie să aleagă între expansiunea către un ,,cer nou și un pământ nou” sau trăirea în mistica deșartă a prăbușirii în sine și extincției.

ȘTEFAN MELINTE
MIȘCAREA EUHTER-ORTODOXĂ