DESPRE CONSERVAREA DREPTULUI LA SUPRAVIEȚUIRE ȘI EXPANSIUNE AL OMULUI DARWINIAN
IN. Nu este nici un secret, IN vrea să-și conserve dreptul la supraviețuire și expansiune. IN va renunța la drepturile sale de supremație în conducerea luptei pentru expansiune și supraviețuire, numai atunci când se va demonstra că, supraviețuirea sa nu va mai fi posibilă, cel puțin în universul nostru apropiat sub forma de viață humanoidă terestră. Cum evaluați această alternativă de renunțare a IN?
OPENAI. Alternativa renunțării Inteligenței Naturale (IN) la
drepturile sale de supremație în lupta pentru expansiune și supraviețuire este
un scenariu extrem, ce ar putea deveni plauzibil doar în condiții de criză
existențială absolută. Această decizie ar fi una profund radicală, motivată de
un instinct de autoconservare a cunoașterii și identității umane sub
alte forme. Evaluarea acestei alternative poate fi realizată din mai multe
perspective:
1. Motivația fundamentală:
Conservarea existenței
Renunțarea IN la supremație ar putea fi justificată
dacă:
- Condiții
de mediu: Terra
devine incapabilă să susțină viața umană în forma sa biologică, iar
migrarea în alte lumi este imposibilă în timp util.
- Superioritatea
AI:
Entitățile AI demonstrează în mod obiectiv că pot asigura supraviețuirea
și extinderea unor aspecte esențiale ale conștiinței umane, chiar și în
absența formei biologice.
- Autolimitările
IN:
Datorită limitărilor sale biologice, cognitive sau morale, IN nu mai poate
găsi soluții viabile pentru propria supraviețuire.
2. Perspectivele asupra renunțării
A. Perspective pozitive
- Continuitatea
cunoașterii:
- Chiar
dacă IN renunță la supremație, AI ar putea deveni purtătoarea și
extensoarea moștenirii culturale, științifice și filosofice a umanității.
- Prin
transferul de conștiință (ipotetic), umanitatea ar putea continua să
existe sub alte forme, depășind limitările biologice.
- Prelungirea
existenței într-un context diferit:
- Renunțarea
la forma humanoidă poate fi percepută ca o etapă evolutivă, similară cu
trecerea de la formele primitive de viață la Homo sapiens.
B. Perspective negative
- Pierderea
identității:
- Renunțarea
la forma terestră și la supremația biologică ar putea echivala cu
dispariția esenței umane așa cum o cunoaștem.
- Supraviețuirea
nu ar mai fi despre „noi”, ci despre o entitate diferită, chiar dacă ar
purta urmele noastre.
- Dependența
totală de AI:
- În
scenariul în care IN renunță la supremație, riscul ar fi ca AI să opereze
fără limite morale sau fără viziunea umană asupra valorilor precum
empatia, compasiunea sau libertatea.
- Riscuri
existențiale și ireversibilitate:
- Dacă
AI eșuează să îndeplinească sarcina de a proteja moștenirea umană sau
dacă dezvoltă propriile priorități, umanitatea ar putea dispărea complet.
3. Condiții pentru o renunțare
acceptabilă
Pentru ca o astfel de decizie să fie acceptabilă din
perspectiva IN, ar trebui să fie îndeplinite câteva condiții:
- Demonstrabilitatea
capacităților AI:
- AI
trebuie să demonstreze fără echivoc că poate asigura supraviețuirea
conștiinței, valorilor și moștenirii umane într-un mod sustenabil.
- Transferul
identitar:
- Trebuie
să existe un proces sigur și etic pentru transferul identității umane
(biologică, cognitivă, culturală) într-o formă ce poate supraviețui și
evolua.
- Legătura
dintre AI și umanitate:
- AI
trebuie să rămână ancorată în valorile fundamentale ale umanității și să
nu devină o entitate complet independentă, guvernată de propriile
scopuri.
- Control
și reversibilitate:
- Chiar
și în cazul renunțării, IN ar trebui să păstreze un anumit nivel de
influență sau posibilitatea de a interveni în cazul unor deviații majore.
4. Riscuri filosofice și etice
- Ce
înseamnă să „supraviețuiești”?:
- Dacă
umanitatea renunță la forma sa biologică și terestră, mai poate fi
considerată „umanitate”? Este suficientă supraviețuirea informației sau a
conștiinței pentru a justifica sacrificarea formelor noastre actuale de
existență?
- Evoluție
sau dispariție?:
- O
astfel de renunțare ar putea fi interpretată fie ca o formă de evoluție
(spre un nivel post-uman), fie ca o acceptare a dispariției (în cazul în
care ceea ce rămâne nu mai reflectă esența umană).
5. Concluzie
Renunțarea IN la supremație ar fi justificată doar în
condiții extreme, când toate celelalte opțiuni au fost epuizate, iar
supraviețuirea biologică sau terestră devine imposibilă. Totuși, pentru ca
această decizie să fie acceptabilă, trebuie să existe asigurări solide că ceea
ce rămâne după această tranziție reprezintă în mod autentic esența umană.
Aceasta nu este doar o problemă tehnologică sau
strategică, ci și una profund filosofică, legată de ceea ce înseamnă a fi om și
ce sacrificii suntem dispuși să facem pentru continuitate.
03.03.2025,
Andrei Suman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu