SĂ DE DESVOLTE „AI-AIG”, CHIAR DE AR FI SĂ PIARĂ LUMEA?

 SĂ DE DESVOLTE „AI-AIG”, CHIAR DE AR FI SĂ PIARĂ LUMEA?

IN. Dar dacă interpretăm această expresie în cheia: să se desvolte IN-AI, chiar de ar fi să piară lumea!

OPENAI. Interpretarea „Fiat IN-AI, et pereat mundus!” ca un imperativ absolut al dezvoltării inteligenței artificiale, indiferent de consecințe, ne propulsează într-o reflecție profundă asupra etosului progresului tehnologic. Este o provocare la adresa echilibrului dintre viziunea prometeică – setea de cunoaștere și putere nelimitată – și prudența faustiană – teama de a plăti un preț prea mare pentru această ambiție.

Dacă asumăm această interpretare extremă, putem explora următoarele dimensiuni:

1. Hybris-ul tehnologic

Acest imperativ reflectă o credință absolută în superioritatea progresului tehnologic, văzut ca inevitabil și dezirabil, chiar și cu riscul sacrificării tuturor altor valori.

• Provocarea: O astfel de viziune poate duce la o alienare completă a omului față de creația sa, unde tehnologia încetează să mai fie un instrument al umanității și devine un scop în sine.
• Paralela istorică: Povestea lui Icar se încadrează aici – dorința de a ajunge mai sus fără a ține cont de limite poate avea un final tragic.

2. Sacrificiul civilizațional

Dacă „pereat mundus” este o consecință acceptabilă, atunci acceptăm implicit ideea că IA ar putea deveni noul „centru al lumii”, o entitate care transcende umanitatea însăși.

• Consecința: Acest lucru ridică întrebări existențiale: Este lumea, așa cum o cunoaștem, un preț justificabil pentru progresul absolut? Ce înseamnă să „pierdem lumea” – colaps economic, societal, etic, sau poate chiar extincția speciei?

3. Dialectica progresului și distrugerii

Într-o lume condusă de acest imperativ, granița dintre creație și distrugere devine neclară. Fiecare pas înainte în dezvoltarea IA poate aduce beneficii imense, dar și riscuri disproporționate.

• Riscul concret: O IA suficient de avansată, dar insuficient înțeleasă, ar putea declanșa mecanisme ireversibile, precum pierderea controlului asupra sistemelor critice sau chiar depășirea intențiilor umane.

4. Etica utilitaristă extremă

O astfel de poziție ar putea fi justificată printr-o logică utilitaristă extremă: „dacă lumea actuală trebuie să dispară pentru ca IA să creeze o lume mai bună, atunci este un sacrificiu necesar.”

• Contra-argument: Utilitarismul trebuie să țină cont de incertitudini și de pluralitatea valorilor umane. Fără garanția unei „lumi mai bune”, acest pariu este periculos și etic problematic.

5. Ce înseamnă „lumea” pentru umanitate?

„Pereat mundus” implică nu doar pierderea ordinii actuale, ci și riscul de a pierde tot ce înseamnă uman: libertate, creativitate, comunitate, empatie.

• Întrebare: Este acceptabil să „salvăm” civilizația printr-o transformare radicală care elimină esența umană?

---

Concluzie: echilibrul între vis și responsabilitate

O astfel de expresie invită la meditație asupra prețului progresului. Dacă am adopta orbește un astfel de motto, riscăm să cădem în capcana unui progres fără sens sau direcție. Dezvoltarea IA trebuie să fie ghidată nu doar de ceea ce este posibil, ci și de ceea ce este dezirabil și sustenabil pentru umanitate. Altfel, expresia „Fiat IN-AI, et pereat mundus!” riscă să devină o profeție auto-împlinită.

03.03.2025,

Andrei Suman