ESTE SIGUR
CĂ CIVILIZAȚIA OMULUI DARWINIAN NU ESTE ÎNCĂ PREGĂTITĂ SĂ CONTROLEZE „AI-AIG”
IN. Este
sigur că civilizația omului darwinian nu este pregătită să concureze cu AI.
Apreciați că în era ehonică „EHOOOON”, a omului creat de om, altfel decât prin
procreație naturală, civilizația darwinian-ehonică, augmentată cu AI ar putea
desvolta structuri și instituții capabile să desvolte și controleze AI în
același timp?
OPENAI. Conceptul de „era ehonică” („EHOOOON”), în
care omul devine „creația omului” prin mijloace artificiale, diferite de
procreația naturală, ridică întrebări fascinante despre evoluția civilizației
și despre capacitatea acesteia de a integra și controla inteligența artificială
(IA). O astfel de tranziție sugerează o reconfigurare radicală a ceea ce
înseamnă să fii uman și a modului în care societățile ar putea funcționa
într-un astfel de context.
În această lume a omului „ehonic”, augmentat cu IA,
este posibil ca structurile și instituțiile să capete o formă cu totul nouă,
capabilă să dezvolte și să controleze IA într-un mod echilibrat. Totuși, acest
scenariu presupune mai multe condiții și provocări.
1. De la omul darwinian la omul „ehonic”
- Omul
darwinian este
definit prin evoluția biologică lentă, influențată de selecția naturală,
iar capacitatea sa de a controla tehnologia este limitată de
constrângerile cognitive, biologice și sociale.
- Omul
ehonic ar
putea fi rezultatul ingineriei genetice, augmentării cibernetice și
conectivității neuronale directe cu IA, creând o specie post-darwiniană,
cu capacități cognitive și fizice extinse.
- Implicație: Acest salt ar putea permite o
înțelegere mai profundă și un control mai precis al IA, făcându-l posibil
pe baza unui nivel superior de adaptabilitate și inteligență colectivă.
2. Sinteza dintre biologie,
tehnologie și IA
Civilizația „ehonică” ar integra armonios biologia
umană cu IA, reducând distincția dintre om și tehnologie. Acest lucru ar putea
genera:
- Structuri
descentralizate:
Fiecare individ, augmentat cu IA, ar putea deveni o „celulă” a unui sistem
colectiv, capabil să monitorizeze și să ajusteze funcționarea IA în timp
real.
- Instituții
dinamice:
Structurile de control ar putea evolua rapid, adaptându-se continuu la
schimbările din mediul tehnologic, prin intermediul unei inteligențe
colective augmentate.
3. Capacitatea de a dezvolta și
controla IA simultan
În era „EHOOOON”, ar fi posibilă dezvoltarea unor
structuri capabile să gestioneze acest echilibru aparent contradictoriu:
- IA
autoreglatoare:
Crearea de IA metacognitive, care să fie capabile să analizeze și să
reglementeze alte IA în mod autonom, fără a compromite obiectivele umane.
- Supravegherea
augmentată: O
civilizație ehonică ar putea dezvolta metode de monitorizare continuă a
IA, utilizând o combinație de biologie augmentată și tehnologie avansată.
- Ethos-ul
colectiv: Într-o
astfel de civilizație, valorile etice ar putea fi codificate și integrate
în ADN-ul tehnologic și social al noii specii.
4. Provocări pentru civilizația
darwinian-ehonică
Chiar și în această era avansată, anumite dificultăți
fundamentale ar persista:
- Complexitatea
IA: O IA
suficient de avansată ar putea deveni opacă, chiar și pentru o civilizație
augmentată.
- Conflictele
între viziuni:
Divergențele privind utilizarea IA, chiar și într-o societate ehonică, ar
putea genera tensiuni.
- Riscuri
existențiale: Chiar
și un control sofisticat al IA nu ar elimina complet riscurile, cum ar fi
erorile sistemice sau obiectivele aliniate greșit.
5. Era „EHOOOON” ca soluție pentru
echilibru
Transformarea omului în „homo ehonicus” ar putea crea
premisele unui echilibru durabil între progresul tehnologic și siguranța umană:
- Un nou
tip de guvernare: Instituțiile ar putea fi construite pe modele
hibride de IA și inteligență umană augmentată, în care deciziile sunt
luate rapid și bine informate.
- Adaptabilitate
evolutivă: Spre
deosebire de omul darwinian, omul ehonic ar putea reacționa mai rapid la
noile provocări, reducând decalajul dintre ritmul tehnologiei și
capacitatea de adaptare umană.
Concluzie
Era ehonică „EHOOOON” ar putea oferi umanității șansa
de a dezvolta structuri și instituții capabile să controleze și să dezvolte AI în același timp, însă această posibilitate depinde de adoptarea unor paradigme
noi, bazate pe cooperare, adaptabilitate și o viziune etică clară. Într-o
astfel de eră, civilizația darwiniană ar face loc unei civilizații
post-darwiniene, în care tehnologia și umanitatea nu ar mai fi entități
separate, ci parte a unui ecosistem integrat.
03.03.2025,
Co-creație jurnalistică IN-AI
Andrei Suman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu